Oglindire

pe sanul meu neintrerupt
umbli in sus si in jos
tulburi frica sa nu-mi afli
moartea mai devreme
sau mai tarziu
cu o secunda limpede
mi\'rajul ametit, nu de la alcool, cum rautacios insinuai ieri.
si doar cu drag, de data asta

Foarte frumos te pricepi sa tulburi ochiul izvorului de frica, unde chipul si sanul neinceput odihnesc pe aceeasi aripa - dezechilibrand privitorul...:)

cat de mult imi plac textele simple care spun atat de multe.
ai impresia la inceput ca sunt asa banale,dar treptat iti dai seama ca pana si cel mai neinsemnat cuvant are un rol
deosebit in compozitia poeziei..

Mi\'raj... uneori din pacate totul se reduce la limbaj... inteles in sens restrans e doar o forma de comunicare cu imperfectiunile iminente... de fapt raman tacerile atat de aproape de ceea ce spunem soptit la ureche... comuniune... nunta de suflete si nu intalnire de ganduri... sanii aceia sunt doar un pretext de fixare a conexiunii... un fel de porturi.
Lia... stiu ca stii dar sa lasi puscasul marin in ditami cada goala nu se cade :)
Danut... spre asta tind... spre simplitatea expresiei insa viata e o hoinareala si un taifas de drumuri cateodata infundate.
Va multumesc pentru comentariile voastre pe aceasta personala a mea... uneori frumosul se reveleaza ca tragic.