Gândul căruțașului

Eu, in locul tau, as fi scris ca va urma :D

unde sunt balurile del amore
dar caii galbeni
si dragi dragi dragi
câni-ntre vocale
mai la stanga capitei
o drace mai sus
daca te-ai iubit cu oasele
amin

nu m-am abtinut... desi am musafiri:)

Silvia... uite ca ma bucur de ceea ce am si doar privesc la ceea ce va fi... dupa cum stii soarta nu face greseli dar uneori oamenii se uita, se pierd, nu se recunosc.
Eugenia... ai inteles foarte bine mistuirea ce e continuta in acest text in aparenta ludic. Cine stie poate in casa cu pricina nu e nici o mandruta ori poate o fi dusa-n sat cu doru\'.

Ah, mandruta aceasta la fanul careia trag caii tai.:) Iar o iei cu poezia pe scurtatura, Vladimir?

Lia draga... eu sunt sincer in iubire nu stiu alta cale. Cat despre scurtatura/aratura :))

Au scapat de haturi
nabadaiosi, caii cei verzi.
Ian auziti-i cum tropaie
liberi, pe langa noi,
sa bata campii.

Ai ramas insemnat
cu amprente de potcoave moarte.
Cine te-a pacalit ca poarta noroc?
Impusca-i odata!
Si caii,
si visele, nu-i asa?

Mie poezia ta mi se pare o cautare frumoasa si libera si simpla a autenticului din fiecare. Dragostea care se deshama de orice prejudecati si de orice aparari, care scapa sabloanelor si stereotipurilor. Poate nu asta ai vrut sa spui, poezia ta e de multe ori mult prea incifrata si de fiecare data am senzatia ca are nevoie de comentariile autorului ca sa fie inteleasa. Dar mie imaginea asta simpla a iubirii infinit libere si spontane mi-a placut teribil.

Florina... esti sigura ca nu imi citesti gandurile cumva? Si nu zi cuvinte care dor de genul \"Cine te-a pacalit ca poarta noroc?\" :)... oricum nu impusc pe nimeni... unele lupte au nevoie de contactul direct cu salbaticiunile ori domesticiturile (cuvant inventat acum)... mai bine cu mainile goale.
Nicoleta... nu e nevoie sa explic nimic pentru ca ai inteles perfect ceea ce s-a vrut spus... nu ma pricep la desenat garduri desi sar parleazu\' cateodata.