Știi
te-am rupt dintr-o bucată de lemn dulce lemn din care se sculptează cruci știi cruci dintr-acelea pe care bărbatul le ține în mână iarna ca să îmblânzească lupii știi lupi precum cei despre care
Adâncul palmelor deschise
astăzi descântecul meu va adormi toți zeii într-un ghem de șerpească lumină să le stăpânești pământul în care-au ascuns fericirea femeie îți dau putere asupra clipelor bucură-te de
Povestea unui fluture
se află pretutindeni chiar și acolo unde nu o să privești niciodată nu ai rostit nimic și totuși atâtea ecouri între Hamlet și rugăciunile nopții vântul neputincios ca un prag de
Întâmplare cu taumaturg
ce făptură bizară își caută gleznele pe partea rostită a numelui meu cu gesturi mecanice mimând vindecarea autodevorându-se-n cușcă ochii - lustruită imagine a unui revolver ce scuipă cu
Rătăciri
eu nu știu să fiu fericită mi-a zis într-o noapte ascunsă după creme și smacuri neștiind ce se poate trăi mai ușor îmbrățișarea ori despărțirea mângai pe pântec fantasma domesticită într-o
11 peceți
așez pantaclul între sprâncenele negre ale fecioarei crestând cu pumnalul picioarele timpului lumina îmi iese din piept șerpuiește prin umăr și desenează o pentagramă albastră în jurul
Metafotografie
țin în mână un pistol Carpați calibru 7,65 mm fabricat in 1974 (chiar anul nașterii mele) ineficient la distanță el cu gloanțele eu cu iubirile este duminică posibilă babă a cuiva ce încă nu
Amintiri
Undeva departe un cântec neînțeles descântă troiene daruri de iarnă și flori pentru o doamnă frumoasă să nu te mire iarna când lumânările se aprind singure efemeride ale unui jurnal
Pământ de flori
mă părăsește sufletul lăsându-mi umărul mai ușor cu un înger numai trup la rădăcina unui smochin privesc urmele elefanților ce-și caută cimitir
8
am citit pe un site o poezie în care o femeie se masturba vârându-și o bucată de cretă în cur apoi desena pe perete un opt 8 într-un banc se zice că marele Kant s-ar fi dus la un
Sos
Am să te țin de mână (un fel de leac băbesc al frigului) o să călătorim speriați de gândul că ne-am putea uita în gări fără nume prinși între mirajul unui Kent mentholat și batista roșie a
Cerșetorul
sunt un cerșetor care nu cere nimic unul dintre aceia mulți care așteaptă într-un soi de jenă a frigului arcul mâinii celui ce trece aruncând bănuțul de cupru în poala unor vise hibernând
Ipostaze ale ființei
lumina își rănise aripa în sfârcurile ei desfăcute asemeni sunetelor shofarului ghemuit un foetus între coapsele tale clape ale unui pian made in orient vâlva desenează balerine obeze
Efemeride
sună ornicul cântecul neputinței noastre *** spiritul celui ucis pulbere și vânt între lumi *** îmi ascult viața sonetul perfect al dunelor *** pleoapa
Jurnal nedesăvârșit
am alungat cu un gest repezit singura femeie ce mai putea să mă încapa i-am frânt mâinile prin care se uita la cer în nopțile acelea pigmentate cu flăcări și magice ieșiri din trup am lăsat-o
Dușman îți sunt Azrail
pe același drum banal unde și-a petrecut de atâtea ori spaimele si visele ținându-și de mână copiii arătându-le luna și mugurii pe acelasi drum banal pe care trecuse chiar Moș
Să nu te mire iarna...
ar fi nins dacă Dumnezeu m-ar fi iubit într-atât încât să-mi înghețe nervurile în poziția aceea de copac ținându-si sporii la piept într-o răscruce fără păsări
Gândul căruțașului
Am lăsat caii slobozi și uite s-au oprit la o mândruță în prag de-i mănâncă fânul îi spărie cânele
Oglindire
tulbur ochiul izvorului de frică să nu-mi vezi chipul odihnindu-și aripa pe sânul tău neînceput
Ekpirosis
voi urma mirosul de stepă înflorită până când rădăcinile mi se vor rupe spre înalt zbor dincolo de frunze pentru a mă reîntoarce pasăre pe crengile aceluiași copac</b
cântec neînțeles
Adunați-vă prieteni... astăzi voi spune povestea muezinului mut a mirare mirosea copacul înflorit în iarnă spre răsărit ființă risipită de os si dorintă ținându-ne de mână cu trupul
Aceste bucate amare
la masă cu demonul de amiază stoarcem pe rând una câte una boabele unui strugure negru ți-ai adus desigur tabla de sah mare păpușar nu o singură dată m-ai silit să sacrific dama pentru a
Omul cu șarpe - nedesăvârsite cuvinte
cădeau din cer coroane mortuare copacii se topeau migrând spre gri și iarna la răscruce alăpta fecioare cumpliți arhonți mușcați de tigri cercei de baiaderă printre coaste
ninsoare neagră
s-a făcut deodată negru de parcă în cădere cortina unui teatru strivise perspectiva actorilor tăiați împrejur căutând aplauze asemeni unor vânzatori ambulanți de iluzii second hand unele drumuri nu
Gând
A AVEA detest verbul acesta ce îngrămădeste ditamai cerul cu îngeri cu tot în debara lânga barabule și borcanele cu murături
Gândul grădinarului
ce folos să îndoi cu mâna stearpă petalele bobocului într-o siluită deschidere om-floare ce ți-ai aflat calea?
Primul vis
de veghe primului vis gardian ferice al somnului copilei ce râde
Mica vioară
în noaptea acestei lumi alerg cu tine pe brațe scuturat de negru ca un om fericit cântul acesta are chip de fluture alcătuit din lumina fără tăgadă a primei binecuvântări
Fericire
astăzi un suflet și-a recăpătat aripile sunt fericit
Nespusele
O încercare e iarna aceasta a gestului geruit ce îmi îneacă cocorii în salt spre estuarul puterilor despletite ale amurgului Încolăciți pe axul luminii ne întrebăm de ce dor ne-spusele de taină ale
Gand
glorie dar nu în lupta cu mine însumi întelepciune dar numai pentru mine iubire stranie vorbă
Sirtaki
Cad iarasi crengi inflorite de cer ca niste fluturi in tainic sirtaki zeule cu gene triste cu darul pruncului peste aripi purtat iti spun cu urechea lipita de miezul pamantului toti cerbii si-au
Dor
Nici nu mi-am numărat încă degetele rupte din întregul îmbrătisării că mi s-a făcut dor
Undeva... candva
ți-am atins buzele de catran cu un ban am scris un text micuț slăbuț pe ursul tău de pluș o să stau ca țăranu\' să-mi vină cantaru\' să-mi măsoare hamu\' destrămat spre soare ca un ghem
Cheile descheierii
mi s-a descheiat un nasture la prohab negru artefact gânditor obscur împins de credința în geniul creator al zeului ce nu stie carte o fată cu picioarele uneori deschise ca o scoică fără perle un
Aflat pe cale
Þin de picior un fluture orb de lumină să nu zboare dincolo de trupul îngrădit păsările cerului să mi-l mănânce
Frângere
femeie mă vrea adâncul unui dumnezeu pe moarte că nu mai putem de foame
Șoapte
șoapte în noapte iubirea mea departe
dorinta
Adoratori ai zeului-fruct suntem cu toții intr-o viata de porniri și înfrânări -etici ale nesăbuinței-
durerile nasterii
Azi s-a născut un adevăr. Mâine-i vom pune scutece!
Cunoastere
Am căutat printre crengi un ochi de cer albastru dar mi-am văzut chipul cu unghiile adânc înfipte în aripi
