Întâmplare cu taumaturg

aceleasi imagini care, socand, aproape ca gandesc de unele singure. eu cred ca, legand textul de titlu, citesc o arta poetica, in care poetul isi cauta cu angoasele sale versul, devenind un taumaturg asemanator ... uite ca nu gasesc nici un zeu care s/a auto/devorat. poate doar odhin care a constientizat ca lupta sa cu lupul il va face sa piarda un brat..

Intimplator nici un Zeu nu s-a devorat pe sine decit daca ar fi avut parti din el rasfirate, cum isi avea Cronos fiii, mancandu-i pe nerasuflate.
Poezia ta ma mira, intr-un fel in care omul se mira in fata \"fapturii bizare\", a unei \"papusi decapitate\", a \"autodevorarii\" in propria-i viata-cusca, intr-un cimitir al noptilor, acolo unde fantomele zilelor bantuie ca-ntr-o sala de oglinzi. Si sa nu uit, sa nu uit ca intodeauna \"otravit de o durere neinteleasa\", sufletul se retrage in locul sau natal pentru a muri, ca un elefant de lupta.

Poemul tau m-a asternut pe \"partea rostita a numelui meu\", fiindca atunci cind nu port nume, atunci cind inca nu mi se da un nume, eu nu am liniste, nu pot dormi, nu pot tace.

Si uite, desi Dani-Ela, eu nu port inca un nume, Albule.

Drag, Ela

Albu(?),
\"autodevorându-se-n cușcă/ochii-lustruită imagine a unui revolver/ce scuipă cu plumbi o păpușă decapitată...,daca, ar fi fost o ghicitoare, as fi raspuns: elefantul alb..., dar nu este o ghicitoare ci un fel de sentinta, pe care
mi-o autocitesc cu fata spre zambetul lui Budha, despre care ma tot intreb: de ce pare gras?
Pentru partea alesa, trebuie sa adaug: minunat!!!
un vechi cititor,
carmen

Vladimir, am tot citit poezia asta a ta si nu pot sa spun decat ca mi-a placut ultima strofa.(exagerat de mult). face cat toata poezia.
de ce?
Pai versurile \"isi taraste privirea/ pe limbile de fier\" m-au facut sa aud zgomotul care ma irita pe mine pana la par sculat pe maini, zgomotul vergelei metalice \"tarata\" pe zabrele, infiorator dealtfel
iar cu elefantii mai topit, eu am avut intodeauna o slabiciune pentru ei, si implicit un interes deosebit de a cunoaste cat mai multe despre viata lor, cum mor ei, despre cimitirul lor...
ai incheiat magistral:\" otravit de o durere neinteleasa\"...
e cumplit sa mori asa, nu stiu, doar banuiesc...
ne citim

m-ai*(ofcourse) si scuzati altele eventual

Florin, Daniela, Carmen, Costin multumesc pentru parerile voastre... poezia aceasta isi are originea intr-un sentiment amestecat... poate perceptia unei fiinte cu mainile iesind dintre gratiile unei inchisori... imaginea unui pui ce iese din ou...