Frângere

Vladimir, ma tot intreb cam cum ar fi fost femeia in poemele tale, daca ai fi fost musulman. ar fi fost? nu ar mai fi fost? atunci, tu ai mai fi fost? cum s-ar fi numit locul in care ai fi fost daca ea n-ar mai fi fost? ingradit, sau nu? iintrebarile sunt retorice. am inteles clar ca lasi cuvantul celorlalti. pacat ca te-ai suparat asa tare pe mine, de Paste. atunci stabiliseram ca ne facem surori de cruce. te-ai razgandit intre timp?
frumoase poeme, oricum.

ioana

si deschide-ti ochiul mintii cand privesti in jur. nu tot ce zboara este inger douapunctepemare...

tot eu

Tragic. Indiferent de natura foamei din noi. Scurt și expresiv.

E ca o curgere dinspre final spre cauză. Și mie mi se pare tragic, dar poate fi, într-un alt plan firește, și comic. Că nu mai pot de dorință de a ști la care foame face referire dânsa, scrierea. :)

Ionela: vorbesti in dodii... sa ne face surori de cruce? :)) Cat despre femeie stiti cu totii cum o vad. Ingeri zici? :)
Adrian: intr-adevar s-a vrut o perspectiva tragica... dar cat de greu putem surprinde o astfel de atmosfera.
Lucian: La ce te-ai gandit?:) De buna seama ca tragicul nu exista in sine ci doar prin raportare la fiinta umana, care are latura ei comica... doar exista, nu?:)

autodevorarea prin \"aspirație\".
Reacții pertinente prin neînțelegerea cauzată de imposibila \"empatizare\" sau \"simpatizare\" cu o formă de manifestare a subiectivității pure.
O astfel de \"stare\" se poate doar \"trăi\".
Prin urmare, un act curajos și (probabil - :)) reușit.

Cu respect,