cântec neînțeles

Adunați-vă prieteni... astăzi voi spune povestea muezinului mut a mirare mirosea copacul înflorit în iarnă spre răsărit ființă risipită de os si dorintă ținându-ne de mână cu trupul pecetluit conjurând timpul nostru așternut clipei facem schimb de aripi suntem frumosi și adânci ca îngerii limbile ni se împreunează ninsoare de muguri și ceață amforă fără toartă îmi ești lut înflorit pe o urmă de pasăre albă ne-am aruncat pieile spre paradis copii concepuți doar cu ochii contemplând drumul făcut scrum soroc degetelor aprinse știi bine ne vor crucifica pe-o cale străjuită de păuni după o vreme apoi li se va face dor ne vor realcătui vitraliu de oase căutându-se încă mirosind pletele tale în noaptea ca o himera la ila a lai i la cu palmele împreunate sufletul ni se face cântec un cântec neînțeles