Pământ de flori

Arhonte, stiu la ce te referi... Mi-ai amintit cu randurile tale o poveste veche. Ai prins aici esenta unui mit, unei credinte batjocorite de diversi Bivolari, New Age-isti si alti asa zisi practicanti de yoga. Inceputul insa e altfel, te referi la un anumit fel de moarte: mă părăsește sufletul lăsându-mi umărul mai ușor cu un înger

M-ai uimit cu acest text. Felicitari.
st

Multam Vlad de pe-trecere... e pur si simplu vorba de o clipa traita intens, apoi de \"maturoiul\" mintii care niveleaza sufletul cu iluzii ori cu certitudini care te trec intr-un stadiu superior al durerii, ca intr-un joc de pe computer... intr-adevar pana la urma toate au sens... vesmintele noastre se intorc in lumea din care au fost create si candva or odihni radacini ale unor flori demne de admirat.