Jurnal
Rătăciri
Acum nu ai sta în bratele mele fără să te gândești la nimic?
1 min lectură·
Mediu
eu nu știu să fiu fericită
mi-a zis într-o noapte
ascunsă după creme și smacuri
neștiind ce se poate trăi mai ușor
îmbrățișarea ori despărțirea
mângai pe pântec fantasma domesticită
într-o amiază de iarnă
îți spun că iubirea te face bun
iar negația e doar invenția minții
ce nu pricepe rostul creatiei
i-au rupt penele
acum nu mai e călăuza nimănui
pielea i s-a lipit iremediabil de suflet
nu pentru pământ a fost iubit
ci datorită cerului
renegat cândva pentru ea
obrajii nemângâiați devin aspri
patul nostru se desface în jumătăți albe
suntem inabili în a fi fericiti
dincolo de geamurile aburite
ce ascund râsete de copii
cerșim căldură prosternându-ne
umbre între stele
093.701
0

scrierea ta imi pare atit de \"personala\", incit nici nu stiu ce caut aici:)
caut sa las un semn, pentru ca mi-a placut...
cu drag