Cheile descheierii

Splendid. Constat ca stii sa gusti inclusiv din deliciile autoironiei. Si eu care ma gandeam ca ne aflam la capatul calatoriei tale initiatice si ca ne vom impotmoli in simboluri. :))

Iar aici ne intoarcem la bicicleta. E mountain bike, e moderna, dar nu are zvac.

uneori simbolurile sunt o cale de iesire din banalul exprimarii

ele se vor atunci o ispita, o incitare la cautare, spre un interior deschis, expus in spatele barierei logice.

Vladimir manuieste un simbol mai putin digerabil, cel al alchimiei si starilor de constiinta modificata.

o astfel de descifrare ramane un gest de libertate si pana la urma un prag pentru cei mai multi care pariaza pe cuvinte

felicitari, Vlade

cu respect Magul

Nu-i deloc suptilã trimiterea ta! Asa ai vrut?
Mã incearcã un imbold spre parodie! Dar îl stãpânesc.

Astept un mail de la tine cu impresii despre \"razboi\"!

Anda

Nu spun mai mult decat ca poezia e structurata pe doua planuri... unul aluziv ce implica doar logicul si in cadrul caruia am asezat mai multe metafore pentru sustinere si un altul mai adanc, scris cu o pofta de om batran si cu talc ascuns :))
Deci inca o oglinda pentru cei care nu se tem sa se priveasca...
Multumiri celor ce m-au citit/comentat.

un final pe masura inceputului, suficient de lejer (...)