iakab leopolvila

Ei inteleg ce e jocul si cit imi e de necesar tu - cel care treci prin mine fara ca nici o culoare sa te imbrace pentru ca ti-e teama de absolut, ramii departe de infinitul ce ma poarta pe

atit de departe de ei, atit de aproape de Tine... ei nu cunosteau decit ura, prin Tine au gustat iubirea, dar nefiresc sa dai si nu stii ce primesti, prea altfel ca sa intelegi, prea altfel ca

Din nimic s-a nascut ideea iar ideea s-a imbracat in fiinta intorcindu-se din nou la mine sa vada de o mai recunosc. Nici n-am stiut cit de frumoasa era ideea cit de mareata si plina de

si daca veni timpul ploilor atunci sa-i dam liber puhoiului de culoare din noi sa ne dam consimtamintul la dezlantuire, vreau sa inghit toate apele revarsate-n cale-mi!

gindul meu peste al tau intr-un continuu delir pipaie colturile buzelor rastignite pe muntele cautat pierdut in adincimea palmelor regasit in bolta celor doi irisi ce-mi sfredelesc

astazi ploaia era de cobalt parea ca se nastea din gindurile mele de peste zile cernuite cu apasare culeasa din inghetul zimbetului in fata caruia ai inchis usa bratelor tale uitate intr-o

cocaina gindul meu peste al tau intr-un continuu delir pipaie colturile buzelor rastignite pe muntele cautat pierdut in adincimea palmelor regasit in bolta celor doi irisi ce-mi sfredelesc

Si ce-a zis omul?!... \"hai sa-L ascultam pe Dumnezeu, hai sa ne uitam prin gaura usii, sa ne lipim urechea de ea, da\' de vom afla si noi cite ceva!\" Si a uitat omul de babilon.

\"a crede\" te domina te preia intru totul, te invata sa traiesti impreuna cu tine. \"a crede\" nu mi-l poti lua, \"a crede\"-mi apartine, pentru ca traieste dincolo de aparente iar

in ploaie de cenusa ma-ntimpina focul ce-mi pindea revenirea Asadar, focul asta are trup de felina si ma-nvata vinatoarea in timpul Lunii ascunse de dupa intuneric, sa simt cind

in ploaie de cenusa ma-ntimpina focul ce-mi pindea revenirea Asadar, focul asta are trup de felina si ma-nvata vinatoarea in timpul Lunii ascunse de dupa intuneric, sa simt cind

Am vazut-o pe-atitea chipuri si de fiecare data le-am plins durerea odata cu sfirseala fiintelor de dinauntru care incatusate isi strigau existenta de dupa chipurile-masca ce nu mai

Mai muta-mi pasii dincolo de azi sa incep sa-ti simt miinile in atingerea calda a aerului, mai lasa-ma sa-mi ascund fata in parul tau rece sa-ti mai dau din ceea ce in mine rabufneste, o

constat ca-mi esti fara prea mult efort devii aroma si mi te-mprastii in ratiune- imi este cald si clocot pitita dupa cuvinte(...)