Poezie
din ceruri de cobalt
grigio
1 min lectură·
Mediu
astazi ploaia era de cobalt
parea ca se nastea din gindurile mele
de peste zile cernuite cu apasare
culeasa din inghetul zimbetului
in fata caruia ai inchis usa
bratelor tale uitate intr-o capcana de timp
continuind aceeasi miscare
de inainte sau inapoi
sau amindoua deodata
te asteptam demult si azi
chiar ai venit
esti rece si mi-ai ascuns Luna
rotunda si galbuie-mi tinea
in nopti singure cu mine
de Soare
zile prea singure
se ingramadesc sa ma ascunda
ochilor tai, mintii tale
si din grota fiintei mele privesc
cum in drumurile noastre
trecem unul prin celalalt
de parca am fi
doua dimensiuni create sa
nu se intilneasca
vreodata,
cind ploaia e de cobalat
nu pot sa ma ajut
sa o strabat s-ajung la tine.
002.726
0