Negru Vladimir

voi urma mirosul de stepă înflorită până când rădăcinile mi se vor rupe spre înalt zbor dincolo de frunze pentru a mă reîntoarce pasăre pe crengile aceluiași copac</b

era un fel de împăcare rotunda fumegând peste marginile pentagramei ace de brad si miros de lună mozaic omenesc al trecerii prin chip desfășurare a brațelor pergamente ale unei lumi nedescoperit de

suspendat între aripi nesăbuit de albe aud pictându-se lacrimile eroului învins dorul de casă al pruncului gândul înteleptului îmbolnăvind secunde

Motto: \"Care-i bărbatul pe care femeia îl urăște cel mai tare? Îi zise diamantului într-o zi fierul pe tine te urăsc mai mult ca toate căci mă atragi dar nu ești într-atâta de puternic să mă ții

Adunați-vă prieteni... astăzi voi spune povestea muezinului mut a mirare mirosea copacul înflorit în iarnă spre răsărit ființă risipită de os si dorintă ținându-ne de mână cu trupul

la masă cu demonul de amiază stoarcem pe rând una câte una boabele unui strugure negru ți-ai adus desigur tabla de sah mare păpușar nu o singură dată m-ai silit să sacrific dama pentru a

cădeau din cer coroane mortuare copacii se topeau migrând spre gri și iarna la răscruce alăpta fecioare cumpliți arhonți mușcați de tigri cercei de baiaderă printre coaste

s-a făcut deodată negru de parcă în cădere cortina unui teatru strivise perspectiva actorilor tăiați împrejur căutând aplauze asemeni unor vânzatori ambulanți de iluzii second hand unele drumuri nu

credeam în puterea de a rata viata prăbușind-o în clipele de carne ale unor amintiri șerpești învelind pustiul în jar veneai dezvrăjind luna printre ramuri eliberând uitate vrăbii pe

haite de lupi se iubesc în abatoare mă plimb încălțat în gumari căutând leac de ruj zâmbetului tău antic îmi trec printre coaste semne bivolii mi se fac pâine femeia mea cultivă tăceri jucându-se cu

și pe timpul lu\' împușcatu cădeau blocuri îmi ziceai dând cu mătura peste segmentele retezate ale canarilor abrupt împlântați în spaima mea de idei ți-am spus atunci sunt hotărât voi hiberna într-o

Mă întrebi cum e cu dragostea? uite... ia niște sentimente cu mâna stângă flexată romantic pe cuadratura inelului se consumă pereche la ore fixe din noapte puse la inimă până se albăstresc după

e noaptea ielelor mestecând egregori rătăciți în timp mi-am făcut cuib în pântecul tău te urma sufletul ca un mi\'raj să te locuiască

sunt o poză imperfectă ridicată la cer de rusalii care te face să râzi între răsărit si apus am să jupoi o oaie să-ți fac haină de frig îngropa-vom iedul cu popă și lăutari în timp ce stoluri de

mi-am lepădat de tot veșmântul se făcea că ieșisem din ou sterp de vise rostogolindu-mă doar suflet copil ce râde ondulând veșnicia îmi țin în mână inima... un scarabeu moirele își