Poezie
Atunci când lumânările se aprind singure
Incantații
1 min lectură·
Mediu
cuvintele
mi-au plecat
la manastire
nu mai am verbe
ci doar scrum
înveșmântat
în negru-fariseu
jertfă oaselor
urzind descântece
la portile viului
două oglinzi își poartă iluzia cântecului nuntă
de iele despletind ascunsul în semne de trecere
tu cerbule
tu pasăre
ce ați baut într-o noapte
cu lună din apa aceluiași
izvor lăsând rădăcinile
cerului nedospite e vremea
dragonului regasit în nod
saturn făcându-și cuib
în umbilicum terrae
mi-au plecat
la manastire
nu mai am verbe
ci doar scrum
înveșmântat
în negru-fariseu
jertfă oaselor
urzind descântece
la portile viului
două oglinzi își poartă iluzia cântecului nuntă
de iele despletind ascunsul în semne de trecere
tu cerbule
tu pasăre
ce ați baut într-o noapte
cu lună din apa aceluiași
izvor lăsând rădăcinile
cerului nedospite e vremea
dragonului regasit în nod
saturn făcându-și cuib
în umbilicum terrae
0114.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Vladimir
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Vladimir. “Atunci când lumânările se aprind singure.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-vladimir/poezie/96475/atunci-cand-lumanarile-se-aprind-singureComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVNegru Vladimir✓Uite cine a trecut pe aici... bucurie mare sa te revad Pavele... e un soi de incantatie... stii doar ca astea se canta... insa e vorba de soarta pana la urma.
0
SME descantecul alb-negru al omului ce jongleaza cu suflete.E magie, e foc impletit in apa si aer ascuns in foile pamantului.E urletul animalelor pe o coaja de noapte cand luna pleca in sfarsit sa-si implineasca destinul.
E o poezie.E de dragoste.E clar si frumos.
E o poezie.E de dragoste.E clar si frumos.
0
VMDistincție acordată
„M-am născut nopatea, la Sf. Andrei”, își începea poetul cerbilor și al izvoarelor unul dintre poemele sale biografice, neuitând precizarea că în poezia sa se intră „ca într-un sat de munte”.
Găsesc în poezia ta, Vladimir, ceva din puritatea primordială a acestui „umbilicum terrae”¸ un univers în care simplul semnifică, cuvântul tălăcește substanța între istorie și existență, între mundan și supramundan, cuvântul fiind „incantația” care face poartă spiritul între „porțile viului” și „dragonul regăsit în nod/ saturn...”.
Cu respect,
Găsesc în poezia ta, Vladimir, ceva din puritatea primordială a acestui „umbilicum terrae”¸ un univers în care simplul semnifică, cuvântul tălăcește substanța între istorie și existență, între mundan și supramundan, cuvântul fiind „incantația” care face poartă spiritul între „porțile viului” și „dragonul regăsit în nod/ saturn...”.
Cu respect,
0
NVSimona... nimeni nu poate si nici nu are autoritatea de a jongla cu suflete... oamenii sunt intr-adevar alcatuiri magice care interactioneaza pe multiple planuri... descantec zici? e farmecul noptii care nu si-a aflat inca spaima de zori...
Cat despre destin... aveau dreptate grecii.
Cat despre destin... aveau dreptate grecii.
0
NVVasile multumesc pentru comentariul tau si cheile potrivite cu care deschisi portile rostind cuvinte de putere in curtea sufletului meu.
0
AM Văd în acest expresiv și bine strunit discurs incantatoriu, un dialog cu elemente primordiale, dintre cer și subpământ sensibile și tonice, puternice și temătoare,într-o încercare de a ne descoperi esențele.
0
DPIntr-o zi de sarbatoare ai adus un alt sentiment asupra noastra, m-am simtit ca intr-o noapte de Sanziene intr-un vechi sat de prin Apuseni, unde magicul se imbina cu realitatea si misterul castiga noi intelesuri, impreuna dansane piticii pamantului cu uriasele cerurilor, iar omul, omul canta din fluier nemurirea.
Tare fain, multumesc de ocazie.
Cu drag,
acelasi
Tare fain, multumesc de ocazie.
Cu drag,
acelasi
0
NVMaestre Adrian onorat de trecere... am eu intr-adevar slabiciunea asta pentru simplu dar din pacate nepriceput fiind cad in aforistic si sunt interpretat cateodata gresit. Forte adevarate cuvinte ati rostit aici.
0
NVDaniel dragul meu... e deosebita starea pe care o da comentariul tau... ne amintim impreuna de timpurile cand oamenii vietuiau cu inimile-n cer iar bunicii ne rosteau povesti cu iele... aerul acela de sarbatori...
0
MBIntre verbe si scrum, intre intuneric si luminarile ce se aprind singure, intre oglinda si oglinda, se multiplica \"ascunsul\" cu semnele lui.
0
NVMarlena... vad bine ca ai ocultat si mai tare poemul meu... ma faci sa ma gandesc la Blaga care nu alege cunoasterea prin reductie numerica a misterelor ci calea \"luciferica\"... e mult de spus... multumesc pentru cuvintele lasate aici.
0