Gripă rusească fără floricele

poem al facerii si prefacerii al trecerii si petrecerii dincolo de noi, stari premergatoare spre alt anotimp..
mama pamantului, sentiment esential ce ne leaga de istoriile ce vor urma..
poezie plina de semnificatii, prilej de adanci meditatii gandind spre inlauntruri.
vladimir, la buna recitire.

In punctul inalțării maxime se declansează surparea, coborarea \"figurant și păpușar totodată urzind luna pecete intrării\". În vaietul suferinței se deschide brusc miezul descatușării. in frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este conditionat în mine si neconditionarea mea, o arma care, pitita sub veșmantul dezvinovățirii lovește simplu și implacabil. Ton fierbinte, rascolitor, marturisirea lirică aruncand cititorul in valtoarea unei trăiri intense, mereu la limită. Poemul plutește pe aripile meditației, potențand-o intr-un șir de oglinzi
multiplicatoare: \" dă save și ține-mă de inimă așa căzut în vintrele jugularei/ne vom pupa în aorte cu sângele ieșindu-ne\". Finalul apoteotic infige lama cuțitului drept in inima cuvintelor.
Observație: poetul se încapățaneaza in a folosi albastrul pe motivul pastrării unei unități a simțirii poetice deși această culoare devine obositoare pentru ochiul santinelă al internauților.

Mai vin dupa ce trece gripa:)
Cory

Dana, Corina comentariile voastre sunt de pus la rana iar fotografiile interesante tare de tot (inca le mai studiez)... despre poezie nu mai spun nimic ca ati zis voi si poate or mai fi si altii care vor sa lase semn de trecere.
Oricum clipa aceasta de liniste e minunata... desi ma cam obisnuisem sa mi se zica ca scriu prost.

mi-a placut. o sensibilitate crescanda cu atingerea punctului maxim in ultima strofa, care din punctul meu de vedere da savoare intregii poezii.

Camelie tu vezi un bolero aici... s-a vrut a fi intr-adevar o rascumparare a sufletului pe final dar poezia e asa cum sunt eu... cu suisuri si coborasuri...
Multam de trecere.

Salut această schimbare de stil la tine. Aștept să renunți și la genele lungi, la despuiat, la armăsarii în galop și la iarba nefiresc de udă. Sunt curioasă ce stil ți se potrivește, pentru că în postmodernism nu îți stă rău.
În rest, e de bine, continuă.

Alina draga treaba cu schimbarea de stil e relativa... nu ma cramponez in a scrie pe un anume ritm... asta a iesit acum... tu chiar vrei sa renunt la astfel de alcatuiri?