Negru Vladimir

Tu ești copacul din care îmi fac scară spre cer

Copilul cosmic se joacă cu lumina chicotind între crengi. Apoi, asemeni unuia ce nu a mai fost ridicăm împreună spre cer un izvor rupt din munte devenit între timp culme a

O petală cade în abis. Mare de alb...

Adoratori ai zeului-fruct suntem cu toții porniri și înfrânări etici ale nesăbuinței

Cum te-aș iubi de n-aș mai fi să te iubesc iubito? Cum m-ai avea de n-aș mai rămîne să mă ai iubito?

Am strigat spre tine Doamne Dar lumea s-a umplut de fum Copacii zac inmormântați pe drum Și vine toamna, după alte toamne

M-au depus aici ca într-o criptă fără chei Mi-au lăsat aripile ca să-mi amintească de vină

As vrea luna de pe cer Imi sopti usor copila Cum sa-i spun ca-n noapte pier Stelele stralucitoare, una cate una? As dori si un cal de foc Si in coama-i sa strabat pamantul Hai,

Am căutat printre crengi un ochi de cer albastru dar mi-am văzut chipul cu unghiile adânc înfipte în aripi