Poezie
Călăuză rătăcind
Silă de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
am zidit și ultimul vitraliu prin care priveam luna
cu un gest ritualic de călăuză abandonându-și menirea
în penumbra trecerii printre arcane
flacăra se învelește cu întuneric
oamenii se iubesc purtând măști într-un carnaval demonic
dăruindu-și unii altora teama de cântec
într-o nuntă rece
folosim zilnic cuvinte sterpe de sens
suflet-inimă-dragoste-pereche-Dumnezeu
le ținem la piept ca pe niște păsări împăiate
mângâind marginile frumosului cu degete văruite
simțim câteodată un fel de durere înspinată
aproape galbenă ca pielea unor trandafiri nedăruiti
mușcându-ne umerii între două sărutări
mi-e silă de cuvintele ce răbdătoare ne poartă minciuna și târfele-gânduri
hălci de carne mirosind a idol spoit în rosu
autodevorându-se în poezii
adulându-se în testamente
descântec păgan într-o icoană a rănii
creatură a nopții
îmi răsfir ghearele peste cer petrecând lumina ce mă părăsește
arunc inima în pântecul ultimului balaur
printre eroi si alte lucruri nefolositoare
încorporez verdele lupului
eliberând urletul din haina de om
vânt rece înghețând îngerii
063.422
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Vladimir
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Vladimir. “Călăuză rătăcind.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-vladimir/poezie/103077/calauza-ratacindComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDDistincție acordată
EDElia David✓Da, Vladimir - aici esti tu de la primul la ultimul cuvant, debusolat, dar nu lipsit de speranta, capabil de gestul radical al lepadarii de cuvintele...vrajite, preferand doar cuvintele... Pari a intra in posesia cheilor ce deschid portile dincolo de care se afla ceea ce cauti tu...:) Mi-a placut foarte mult ce ai scris aici, parca dintr-o suflare... Ca si cum tot ce ai colectionat, fara sa stii :), ar fi devenit insasi expresia clipei...
0
NVLia poate ca la inceput a fost sila de cuvant in general, fapt tragic pentru cineva care scrie versuri... apoi am inteles ca sila e pentru cuvintele folosite prea usor, sensuri transmutate in sfera derizoriului... atat de des spunem de exemplu \"te iubesc\" incat aceasta sintagma nu mai are nici o semnificatie... si mai rau e ca ne-am coborat atat de mult stacheta morala incat spunem astfel pur si simplu fara macar a mai crede in ceea ce vrem sa comunicam... si situatia asta e valabila pentru multe alte expresii.
Multumesc pentru citire si semn... cred ca m-ai gasit cu greu :)
Multumesc pentru citire si semn... cred ca m-ai gasit cu greu :)
0
SEDistincție acordată
stingere, racire, golire, rupere, pierdere, rispire, totul tinde sa moara in poezia ta...foarte bine sugerat totul;
un text plin, placut mult;
un text plin, placut mult;
0
NVMultumesc Mae... poate ca nu va muri nimic din ceea ce ar trebui sa fie aripa.
0
DSimi plac imaginile acestea:
folosim zilnic cuvinte sterpe de sens
suflet-inimă-dragoste-pereche-Dumnezeu
le ținem la piept ca pe niște păsări împăiate
mângâind marginile frumosului cu degete văruite
simțim câteodată un fel de durere înspinată
aproape galbenă
si imagina nascuta de balul mascat al unor iubiri
printr-un vitraliu luna se vede si ea altfel... http://www.roua.org/beatrice/photos/barcelona/big/DSCF0553.jpg
sau asa
http://www.roua.org/beatrice/photos/barcelona/big/DSCF0560.jpg
>mi-e silă de cuvintele ce răbdătoare ne poartă minciuna și târfele-gânduri<
de cand scriu a inceput s aimi fie teama de cuvinte si uneori chiar scarba...
acum, eu as mai fi renuntat la constructiile de gen substantiv-adjectiv si as fi sucit un pic altfel: nuntă rece, carnaval demonic, păsări împăiate, trandafiri nedăruiti, degete văruite :)
folosim zilnic cuvinte sterpe de sens
suflet-inimă-dragoste-pereche-Dumnezeu
le ținem la piept ca pe niște păsări împăiate
mângâind marginile frumosului cu degete văruite
simțim câteodată un fel de durere înspinată
aproape galbenă
si imagina nascuta de balul mascat al unor iubiri
printr-un vitraliu luna se vede si ea altfel... http://www.roua.org/beatrice/photos/barcelona/big/DSCF0553.jpg
sau asa
http://www.roua.org/beatrice/photos/barcelona/big/DSCF0560.jpg
>mi-e silă de cuvintele ce răbdătoare ne poartă minciuna și târfele-gânduri<
de cand scriu a inceput s aimi fie teama de cuvinte si uneori chiar scarba...
acum, eu as mai fi renuntat la constructiile de gen substantiv-adjectiv si as fi sucit un pic altfel: nuntă rece, carnaval demonic, păsări împăiate, trandafiri nedăruiti, degete văruite :)
0
NVDana... onorat de trecere si bucuros pentru vitraliile superbe daruite... ma bucur ca nu numai mie mi se face sila uneori... ma simt mai uman sa stiu ca si altora li s-a intamplat :)
Ai dreptate cu acele constructii... ma mai gandesc :)
Ai dreptate cu acele constructii... ma mai gandesc :)
0