Descântec de chemat troiene

hotaraste-te si tu: ca pasarile sau ca fluturii?! si, mai si...\"serpuieste\" femeia aceea a ta pe acolo...
Uite la mine, \"decisiva\" sunt :D

\"noi nu mai putem fi păsări spuneai
pe când îti pansai aripile cu mine
iar orasul desfrunzit
părea un monstru înlăcrimat

o nu se poate mai mult asa spuneai
și îți acopeream gura cu palma cu fruntea
și mă desprindeam încet
ca frunza
și cădeam\"

Silvia draga mea prietena cu coada despicata mi-ai amintit de un film... Alegerea Sophiei parca se chema... toata lumea ma indeamna sa aleg de la o vreme iar eu nu aleg decat nimicurile sufletului meu de partile care mai pot fi bune la ceva... vezi ca mai am pe acolo: ingeri, lebede (uite iti spun la ureche ca e vorba de lebede negre), sburatori, vantoase etc... o intreaga \"menajerie\".
Iti multumesc ca ai imbracat textul meu saracacios cu hainele minunatei tale poeme.

1.m-a intrigat un pic expresia \"gleznele facute gambit\"
2.imi suna agasant oingerii pe acolo prin palme si ai mai uns si cu miere of! vreau alt/cevaaaaaaaaaa...de ex. niste masline sarate :)
3. lebada aceea e cum vreau eu, nu sugerezi macar ca ar fi neagra, asa ca :D
4. cum poate fi ceva \"rupt\" , \"frant\" doar...\"aproape rana\"??? te rog, lumineaza-ma!
5. printre expresiile care imi displac e si \"sa va sarutati soarta\".
6. nu ti-am imbracat eu textul, nu imi place sa imbrac, eventual sa dezbrac - daca ma incanta ideea :) - ti-am aratat doar ce scriam si eu pe la 30 de ani si...nimic nu s-a schimbat, se pare...
mi-a amintit de starea mea, aceasta expresie a ta: \" aud păsări vorbindu-și în zbor\".

fata de ultima poezie , e mare schimbare, as aca si tonul meu e altul. acum comentez cu inima linistita. am o slabiciune pentru poeziile de dragoste, recunosc.
asaaa:
imi place prima strofa cu acea mangaiere de miere
lebada mi se pare un pic stranie, ca simbol
si oare unde e locul tau intre cei care isi afla perechea?

Unde sunt acele troiene de alta data ;), in care ne adunam trupurile in jurul nostru ca o haina de piele calda, unde ne sunt ielele si incantatiile si dorul si uite iubitule ne cresc aripi, hai sa ne facem loc printre nori, poate chemam soarele in dreptul lunii si mai facem o eclipsa.
Bun poemul tau, remarcabil prin forta, sensibil prin sufletul insirat la vedere pe sarma versului.
Cu mare drag, mare, ca intotdeauna fidela si cuminte
mi\'raj

deasupra cearcanului meu
aripi de fluturi
cantando...

\"femeie ți-ai întâlnit Sburătorul
omule ți-ai întâlnit Vântoasa
acum puteți să vă sărutați soarta
aud păsări vorbindu-și în zbor
blestem e aici pe pământ
toți se iubesc
nimeni nu-și află perechea\" - mă înclin în fața sortirii tale aici,atât de bine rânduită...

și de nu sărutăm soarta
și de păsări nu auzim
și de aripi n-avem
mai putem să iubim?

Drag, întrebătoare
Ela

Silvia... imi place felul in care ai scris la 30 de ani... in rest fie cum zici tu.
Dana... lebedele acelea au o semnificatie aparte :)
Simona... si eu duc dorul acelor vremuri... dar ma alina gandul ca la batranete o sa stau colo in livada cu un pahar de must in mana uitandu-ma la nori printre crengi...
Va multumesc pentru opiniile exprimate si va doresc noapte lina.

Retin paralelismul dintre chipurile indaratul carora ne cautam, serpuirea pe sub pietrele albe si negre ale hazardului, caci blestemul vine si nimeni nu-si afla perechea...

Anghelina... frumos spus... esti ca si mine colectionara de clipe?
Daniela... desigur ca putem... iubirea e singurul \"lucru\" important si din ea izvorasc toate si tot in ea se intorc.
Marlena... interesant ai rezumat... nu stiu daca poemul s-a vrut a avea o logica interna... e mai mult o succesiune de stari.
Va multumesc pentru trecere.

Cu ani in urma, Gurdjieff m-a invatat cum sa transform clipa prezenta intr-un etern...Acum, Aici...

Andreea... venite de la tine aceste vorbe si mai ales in asa zi de sarbatoare cu soarele stralucind atat de frumos deasupra frumosului nostru targ... multumesc si sa fii iubita.

\"femeie ți-ai întâlnit Sburătorul
omule ți-ai întâlnit Vântoasa
acum puteți să vă sărutați soarta
aud păsări vorbindu-și în zbor...

uite iubito ne cresc aripi
vom trăi viata ca fluturii
până când noaptea ne va uita\"

A trebuit sa citez, pentru ca altfel nu s-ar fi inteles...putine poeme citite in ultima vreme au reusit sa ma infioreze ca acest descintec.
sa fie oare pentru ca exista zborul unui intreg, acelasi intreg descris in mai multe ipostaze: zbor de ideal cum e cel al sburatorului si al vintoasei, zbor invingator cum e zborul de pasari ori zbor efemer ca cel al fluturilor?
sa fie oare aceasta gradata inaltare spre vis ireal si cadere in crunta si blestemata realitate, unde cautam intr-una ce intotdeauna avem, dar suntem prea grabiti ori obositi sa vedem, lasind doar uitarea ca leac universal?
sa fie aceste cuvinte care se nasc unele din altele alunecind alin in cintec de chemare, de indemn, regrete si resemnare?

stiu doar ca, citind, imi doresc ca descintecul asta sa dezlege blestemul ce tine inchise zapezile de altadata

un adevarat maestru al cuvantului...mi-a placut mult strofa
a doua..simplitate,forta si sensibilitate..felicitari..

Dara... incantat sunt ca ai descoperit cum e cu cele multe feluri de zbor... unii nu au inteles asta si au interpretat intr-un registru gresit...
Danut... nu maestru ci doar o calfa amarata care mai are uneori si zile in care i se deschid portile inspiratiei.
Va multumesc pentru ca ma cititi si gasiti de cuviinta sa lasati semn de trecere.

abia acum am \"inteles\" coincidenta
abia acum ti-am inteles comentariul
abia acum ma intreb cu aproape-spaima \"chiar exista descantece?\"
si zambesc.
e doar iarna. vant. si, la gura sobei, miros urmele lasate de sburator. precum gutuile coapte.

Florina... intamplarea e doar un alt nume pentru soarta... multumesc pentru semnul lasat si te indemn sa crezi in puterea descantecului...