mircea trifu

Te scriu pe fruntea mea bătătorită Cu atâta dor și-atâta nerăbdare, Esti viața-n patul nostru, adormită, Și corpul tău e somn de așteptare. Întind din vers o palmă cu cinci rime, În patul

S-a ridicat un vis s-admire cerul Dar a trecut prin el necunoscut, Bolta tăcerii a străpuns ca fierul Și s-a pierdut, ca dorul în trecut. E gândul dus pe țărm cu marea, Și-i sfătuiește pașii

Iar m-au trezit coșmarurile-n noapte, Degeaba eu mă zbat și urlu-n șoapte, De ce lași diavolul să mă condamne, De ce-s născut eu fără înger, Doamne? Sau poate am dar noaptea doarme. Hai,

Când te-am găsit etern albită În clipă unde timpul a greșit, Ai devenit în mine prigonită, Crescând în tine fată neiubită. Destinul nesătul ne-a sărăcit, Eu te-am trezit

M-a prins un dor și noaptea mi-o arde, Și visul se-ascunde cu-n zâmbet milos; E-o ploaie de stele dar toate-s bastarde, Și somnul mă ține într-un colț dureros. Mi-e draga plecată să vindece-o

Astăzi o să îmi schimb destinul, Nu știu ce trebuie s-arunc, să ard, În care târg să-mi vând sublimul! Fără tarabă-am să-l întind pe gard. Cu banii luați voi cumpăra o noapte Și-un

S-au ofilit și spinii de pe coroana milei, Aici, bătută-n cuie, e o fântână-adâncă, Cu apa ei, deschisă e rana-n ochii zilei Și de a ei oglindă stă sprijinită-o stâncă. La ciutura fântânii

De frig se plânge Luna cu lacrimi fără trup, Ce curg pe-obraji desculțe în sfinte rituale, Pe munte-mi ard copacii și sângele de lup, Topindu-i fulgii ce-i rănesc tălpile goale. Fac

Îți amintești, iubire, mai ții minte, De fiecare dată-ți prindeam mâna Și-o petreceam așa ca Săptămâna Mare, acoperiți doar de cuvinte? De fericirea izbucnea în lacrimi, Doar eu ți le

Simt ropotul tăcerii ce se-așterne Ca un lințoliu greu, rece și nărod, Ce-mi cade-n fiecare noapte peste gene, Când în genunchi, în visul meu mă rog, Imi geme. Încerc să te trezesc, să mă

Mama mi-a spus odată, înainte de-a pleca de-acasă, ,,Atent băiete la câini, căci te vor sfârteca. Lasă furca și fără glas de mahala, Apropie-i și dă-le să mănânce din mână la masa

ranit sunt singur printre pietre, si pietrele nu au habar, pe maini pe fata si pe plete, corbi si furnici s-au strins in cete, nici nu m-asteapta sa mor iar. dar va mai trebui s-astepte, un

mă plimb nepăsător prin parc, nimic nu mă frământă, când văd după un pom un sac, dar nu e sac,căci plânge. m-aplec mai bine să privesc, și văd copil ce plânge, e cam murdar,dar e frumos, din

Bat gândurile-n jurul frunții , Ochi-mi închiși se tem să vadă, Ascuns în Marea mea zăpadă, Număr-argintu-n poala minții. Sunt răbdător și-l scot din fire, Mă simt o groapă de pământ,

NELINIȘTITUL MEU APUS În care inimă-aș putea să îl ascund, Sub care cer trecut, sărat sau dulce, Neliniștitul meu cu chipul blând, Prin lume răstignit în loc de cruce ? Născut devreme-n

S-a rătăcit pe cer, un om venind spre tine Cu glasul răgușit, de-atâtea brațe-ntinse, Și-n el ca niciodată, speranțele de mâine, Par stele căzătoare din toamna sa desprinse. Și s-a oprit la

E o mică vioară insula noastră de daruri, Doar țărmul s-asculți când notele-s calde, E focul de aripi întins pe-a nisipului coarde, Când Marea l-atinge cu-arcușuri de valuri. Poartă Luna un

Eu m-am născut în univers cu teamă, Dintr-o lumină plămădită-n întuneric, De nori rătăcitori purtați în pântec, Și luna m-alăpta cu razele de mamă. Și-am devenit haiduc în codrul cerului, Eu

Azi-noapte ruga s-a-nălțat Și mi-a luat inima-n dinți, La capul tău s-a așezat, Nerăbdătoare s-o asculți. Apoi, șoptind îți povestește De-un rug cu frica de cenușă, Asculți tăcuta ei

Mă scutur de cărările trecute și tremur tot ca zidul de pământ, În fața visurilor începute ce poartă-n poala lor câte-un cuvânt, Îl iau și-i umplu chipul cu cerneală, ce trist ar fi de n-ar fi

Prin lanurile norilor, Cu spicul greu de apă, Mi-e trecerea tăcută, Când bobul lor se crapă. Tresare norul fraged, Când polii-mi nasc în palme, În una-mi țipă albul, Și-n alta

Iar m-am certat cu luna, mama mea, din altă galaxie a purtat, O fată de-mpărat cu zestre mare, deșteaptă și bogată, ca soție, Mi-a spus că e frumoasă și era, avea un chip armonios scluptat, Doar

Balada de arama Sunt muritor în vis fără de tine, Sărutul de pucioasă-mi vine, Din punga trădătoare cu arginti, În noaptea asta,tristă fără sfinți, Si-s sigur că se uită Cel de Sus,

Femeie, tu nu ești ce pare, Cascada nepăsarii minte, E doar o mască de cuvinte, Pe unda vieții trecătoare. Îți gust în lumea mea destinul, Dulci picături ,culori de-amor, Le beau la masa