Poezie

Un fost Profet

1 min lectură·26 iulie 2016

Mediu

S-a ridicat un vis s-admire cerul

Dar a trecut prin el necunoscut,

Bolta tăcerii a străpuns ca fierul

Și s-a pierdut, ca dorul în trecut.

E gândul dus pe țărm cu marea,

Și-i sfătuiește pașii dezghețați,

Cu valurile-i șterge așteptarea,

Să nu-i simtă iubirea supărați.

Eu am căzut Copilă, într-o vară,

Din versul recitat de gura mea,

Bătea un rece vânt, ca o povară,

Și focul mi-ai aprins cu mana ta.

De-atuncea arde dorul in odaie,

Și dragostea în mângâierea lui,

Văd luna la fereastră fără straie,

Se încălzește-n ochii tăi căprui.

Și au murit, tare de mult, și sfinții.

Pe cer au renăscut de multe ori,

Și focul nostru arde-n ochii minții,

Ca-ndrăgostitul câmpului de flori.

00984

mircea trifu. “Un fost Profet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14094914/un-fost-profet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.