Indragostit de-o singura lumină

Îți amintești, iubire, mai ții minte,

De fiecare dată-ți prindeam mâna

Și-o petreceam așa ca Săptămâna

Mare, acoperiți doar de cuvinte?

De fericirea izbucnea în lacrimi,

Doar eu ți le strângeam degrabă,

Când le sorbeam silabă cu silabă,

Iubindu-ne sub sfeșnice de patimi?

Și-ți amintești de gura mea iubită

Când te ținea în zbor până și ziua,

Iar tu îmi murmurai "Iubite, piua*"

Și adormeai pe mâna-mi adormită!

Pândiți eram la colț de Găuri negre,

Când noi treceam prin fiecare vamă,

Doar în arginți plăteam, nu în aramă

Luntrașului, să vadă că nu vede.

Sfințim și clipa-n viața de acum,

Suntem pe bolta noastră din odaie,

Și-aluatul pâinii doarme în copaie,

Cuptorul cere-n flăcări să-l îndrum.

Suntem doar două stele căzătoare

Ce nasc și cad de mână pe pământ,

Legați cu ani lumină de-un cuvânt,

Iubiți de-a lor iubire și de-o Mare.

*piua - cuvânt care se folosea la anumite jocuri în copilărie și însemna: pauză (nimeni nu mai avea voie să te-atingă)