Poezie

Plăpânda coroană

1 min lectură·4 martie 2016

Mediu

M-a prins un dor și noaptea mi-o arde,

Și visul se-ascunde cu-n zâmbet milos;

E-o ploaie de stele dar toate-s bastarde,

Și somnul mă ține într-un colț dureros.

Mi-e draga plecată să vindece-o rană

Din carnea iubită de ea și de cer,

Și fruntea-i sărută, plăpânda coroană

Îi doarme culcată pe-al somnului ger.

Furios sting pe cer, plin de foc, nebunia,

Să-mi ajute iubirea să vindece-acum,

Eu voi lua căzătoarelor stele, agonia,

Să mai scape de frica căderii pe drum.

Și din nou mi se-ntoarce copila acasă,

Este noapte și cerul acum s-a culcat.

Și din razele lunii fac voal de mireasă,

Să ne apere fruntea, de gelosul păcat.

00915

mircea trifu. “Plăpânda coroană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14089026/plapanda-coroana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.