Poezie
Balada sarutata
1 min lectură·
Mediu
Te scriu pe fruntea mea bătătorită
Cu atâta dor și-atâta nerăbdare,
Esti viața-n patul nostru, adormită,
Și corpul tău e somn de așteptare.
Întind din vers o palmă cu cinci rime,
În patul tău tot cerul să-ți desfac,
Și-n mângâieri să pot fără cruzime,
Largi aripi din săruturi să îți fac.
Dar ca să pot, iți las întâi pe frunte,
O sărutare-a noastră din trecut,
Când tu erai pe moartea unui munte,
Iar eu ingenuchiatul început.
Te-nalți in palma mea pâna la stele,
Te-ntorci din nou pe cercul de dorinți,
Și-apoi rănita mângaierii mele,
Îmbrătișezi pierdutul meu din minți.
În noaptea rece arderea de lavă
A aburit fereastra din trecut,
Îți las pe fruntea liniștii firavă
Copila mea, sărutul de-nceput
001.094
0