Poezie

Nelinistitul meu apus

1 min lectură·4 ianuarie 2016

Mediu

NELINIȘTITUL MEU APUS

În care inimă-aș putea să îl ascund,

Sub care cer trecut, sărat sau dulce,

Neliniștitul meu cu chipul blând,

Prin lume răstignit în loc de cruce ?

Născut devreme-n altă crudă viață,

Dintr-o vioară mamă și-un tată neștiut,

Pe obosite coarde zâmbind o dimineață.

Mi-a botezat tăcutul de nimenea știut.

Și multe vieți mi-au alăptat cuvântul,

Mi-au încolțit și aripile-n glastră,

E mama trează încă și încă bate vântul

Și noapte-aștept s-adoarmă la fereastră.

Voi ridica un pod din piept până la stele,

Să las poemele născute-abia să treacă

Și-mi pun dorința-n versuri de nuiele.

Până la pragul tău și-apoi să-l treacă.

Deschide-ți inima, să îmi ascund trecutul,

Prezentul poartă astăzi chipul tău,

Vreau mâna ta să-mi poarte răsăritul,

Și seara arde-n sobă apusul meu

00971

mircea trifu. “Nelinistitul meu apus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14085958/nelinistitul-meu-apus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.