Poezie

Zambeste soarta mea

1 min lectură·24 ianuarie 2017

Mediu

Astăzi o să îmi schimb destinul,

Nu știu ce trebuie s-arunc, să ard,

În care târg să-mi vând sublimul!

Fără tarabă-am să-l întind pe gard.

Cu banii luați voi cumpăra o noapte

Și-un curcubeu sărac, monocolor,

De va începe iarna să mă-ngroape,

Eu n-am s-o iau pe urma frunzelor.

Cu mâinile o să m-agăț de stele,

Sunt ale mele doar, în noaptea mea,

Dorințele se nasc plângând și ele,

Se sting pe cer, căzând pe undeva.

Doar de aici îmi voi iubi pământul,

Privind în el așa ca-ntr-o oglindă,

Îi voi plăti și eu, e scump argintul,

De imi pun nopțile în vis dobândă.

O să-i adun pe toți neașteptații

Și-i voi trezi iubindu-i prima oară

Stau ghemuiți în rime, alungații,

Plâng versurile de-a lor povară.

Iarna îmi tremură de frig la poartă,

De la fereastră soba-i face-n ciudă,

Cu degetul mă amăgesc pe hartă,

S-ajung cum pot la tine, fără trudă.

001.102

mircea trifu. “Zambeste soarta mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14102083/zambeste-soarta-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.