Poezie

Steaua pamanteana

1 min lectură·30 decembrie 2013

Mediu

Eu m-am născut în univers cu teamă,

Dintr-o lumină plămădită-n întuneric,

De nori rătăcitori purtați în pântec,

Și luna m-alăpta cu razele de mamă.

Și-am devenit haiduc în codrul cerului,

Eu dam culoarea rece a fulgului de nea,

Mă dam pământului, în apa ploii să mă bea,

Si geana-nlăcrimam în lumea visului.

Dar peste tine-am dat odată la fântână,

În corpul tău sălăjluiau dorinți ascunse,

Și patimi aprindeai haiducului de vise,

Tu, pământeană stea, mi-ai devenit stăpână.

Am încercat cu fel și chip să te răpesc,

Pe-a mea cărare, vântul îl opream să bată

Și inimii de trubadur îi porunceam să tacă,

Voiam cu-a ta iubire, iarba s-o îmvelesc.

Dar tu, simțind păgânul sentiment din mine,

Ai încetat să mai visezi de frică noaptea,

Și ai închis fereastra, amuțându-mi șoapta,

Nu mai urcai cărarea haiducită către mine.

Și disperat, m-am prefăcut în fulg de nea

Și ți-am căzut pe-obraz temător, cu un alint,

Haiducul codrului în tine s-a topit înfrânt,

Sfințește-mi dragostea și nemurirea-mi ia.

Alege tu să fii icoana mea și nu blestem,

Întreabă-ți inima de-mi dă iertarea și mă vrea,

De nu, tu lasă-mă topit să mor în marea mea

Să haiducesc, și tu, eternă, să-mi fii țărm.

00992

mircea trifu. “Steaua pamanteana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14041159/steaua-pamanteana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.