Poezie

Vis ascuns

1 min lectură·11 noiembrie 2013

Mediu

Iar m-am certat cu luna, mama mea, din altă galaxie a purtat,

O fată de-mpărat cu zestre mare, deșteaptă și bogată, ca soție,

Mi-a spus că e frumoasă și era, avea un chip armonios scluptat,

Doar că surâsul ei m-a înghețat și milă îmi cerea de ea să-mi fie.

Avea un corp, părea crescut în gheața rece, de o tristă mamă,

Ce n-a gustat suspinul și nici parfumul lacrimei miloase,

Inima, fulg de nea, nu va simți în rugăciunea sa păgână,

Căldura dorințelor ce ard și zvârcolesc în mine, pătimașe.

O rază am furat și pe pământ am coborât încă-nghețat de ea,

Nu poate dorința mamei mele să îmi ucidă visul meu ascuns,

Vreau dureros sărutul să-mi potolească frica cu gura sa,

Și-n duioșia mea, să-mi simtă lacrima și gustul ei supus.

Acum sunt liber, încerc frigul să-l sting cu ochii minții,

Alunecă pe buze încă, fiorul lacrimei cu gustul mării,

Am să găsesc vreodată deschisă poarta dorinții,

Un suflet să-mi dea inima, în palme să îi simt bujorii.

00973

mircea trifu. “Vis ascuns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14038344/vis-ascuns

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.