MBMihaela Roxana Boboc
Verificat@mihaela-roxana-boboc
„cu obrazul lipit de grumaz/fiul meu doarme/cu-o bucată din mine/sub gene...”
Biografie: Data, locul nașterii: 19 mai 1982, Buzău. Licențiată în Management și Marketing(2007) și absolventă a Școlii Populare de Artă- Galați, secția pictură(2008). Membru fondator și secretar al cenaclului Ante Portas Buzău. Parcurs literar: Apariții editoriale în Opinia Buzău, Vitralii- Rm. Sărat, Fereastra - Mizil, Algoritm literar- Hunedoara, Porto Franco-…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
”uneori te regăsești în demult
copilul din mine scâncește”
Așa este. Sunt cuvinte care nu au nevoie de traducere. În mine ca și în fiecare...
”a cui mai sunt?”- rătăcire, abandon, confuzie, stări prin care trecem uneori cu sufletul golit de simțuri, alteori cu sufletul plin de amărăciune...
copilul din mine scâncește”
Așa este. Sunt cuvinte care nu au nevoie de traducere. În mine ca și în fiecare...
”a cui mai sunt?”- rătăcire, abandon, confuzie, stări prin care trecem uneori cu sufletul golit de simțuri, alteori cu sufletul plin de amărăciune...
Pe textul:
„o lume a durerii" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextIoan, am înlocuit acolo în vers, așa era și la mine la început, apoi modificasem.
Ai sesizat foarte bine semnificația acelei penultime strofe. Frumos gând ai împărtășit cu mine. Mulțumesc!
Mihaela, cu prietenie.
Ai sesizat foarte bine semnificația acelei penultime strofe. Frumos gând ai împărtășit cu mine. Mulțumesc!
Mihaela, cu prietenie.
Pe textul:
„11 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextMulțumesc din suflet, Ottilia pentru gândurile bune dar și pentru prezența constantă în pagina mea.
Mihaela, cu drag
Mihaela, cu drag
Pe textul:
„11 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context”tot aici
dacă se nasc
puii aceia roz cresc până nu mai
suportă durerea
și
mor”- realism feroce aici. E o ipoteză interesantă a condiției umane.
”ar fi multe de spus fred
dar cel mai important e că toți
absolut toți
își
fac
planuri
de parcă”- am senzația unei zădărnicii a eforturilor noastre, facem planuri de parcă...ce? de parcă am fi nemuritori. Dar într-o zi puii cresc până nu mai suportă durerea și...mor.
Poemul tău ne transmite ideea efemerului în condiția umană.
Interesantă și imaginea copacilor, mi-a plăcut.
Am citit cu interes,
Mihaela
dacă se nasc
puii aceia roz cresc până nu mai
suportă durerea
și
mor”- realism feroce aici. E o ipoteză interesantă a condiției umane.
”ar fi multe de spus fred
dar cel mai important e că toți
absolut toți
își
fac
planuri
de parcă”- am senzația unei zădărnicii a eforturilor noastre, facem planuri de parcă...ce? de parcă am fi nemuritori. Dar într-o zi puii cresc până nu mai suportă durerea și...mor.
Poemul tău ne transmite ideea efemerului în condiția umană.
Interesantă și imaginea copacilor, mi-a plăcut.
Am citit cu interes,
Mihaela
Pe textul:
„îți închipui, fred" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextAșa e. Și pe mine mă deranja acolo, deși voiam a crea o oarecare continuitate între întrebare și răspuns. Dar parcă se împiedica poemul acolo.
Mulțumesc pentru implicare. Mihaela
Mulțumesc pentru implicare. Mihaela
Pe textul:
„Petec de memorie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextLIM, mulțumesc de sesizare. Am modificat.
Pe textul:
„Petec de memorie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextIoan, ai sesizat foarte bine ideea principală a acestui poem. Este o lume frumoasă, așa cum bine ai spus.
Alex, ți-am urmat indicațiile, mulțumesc pentru sesizări. Fii binevenit să te joci și altădată:)
Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase!
cu prietenie, Mihaela
Alex, ți-am urmat indicațiile, mulțumesc pentru sesizări. Fii binevenit să te joci și altădată:)
Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase!
cu prietenie, Mihaela
Pe textul:
„Petec de memorie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context”dar știi iubirea n-are nicio legătură
cu fericirea tot așa cum
optul dormind nu poartă în sine infinitul”- acestea sunt versurile care dau contur poeziei, da, ai dreptate, iubirea nu-ți garantează fericirea dar nici fericirea nu poate exista în lipsa iubirii. Totul e efemer, așa îmi transmite cel de-al 3-lea vers și supus schimbării perpetue.
”nu te iubesc
aveam nevoie doar de un fântânar
care să-mi sape în carne
până la sânge”- cu toții avem nevoie la un moment dat de cineva care să ne scoată din eul și normalitatea în care suntem afundați, la un moment dat în viață fiecare a simțit nevoia unei iubiri care să-i sape în carne și să curgă prin vene viața.
cât despre măști, le asumăm în diferite momente ale vieții, fie ca apărare fie din necesitatea unui alt ”eu”, ca un mod de a face față provocărilor vieții.
Mihaela, cu prietenie
cu fericirea tot așa cum
optul dormind nu poartă în sine infinitul”- acestea sunt versurile care dau contur poeziei, da, ai dreptate, iubirea nu-ți garantează fericirea dar nici fericirea nu poate exista în lipsa iubirii. Totul e efemer, așa îmi transmite cel de-al 3-lea vers și supus schimbării perpetue.
”nu te iubesc
aveam nevoie doar de un fântânar
care să-mi sape în carne
până la sânge”- cu toții avem nevoie la un moment dat de cineva care să ne scoată din eul și normalitatea în care suntem afundați, la un moment dat în viață fiecare a simțit nevoia unei iubiri care să-i sape în carne și să curgă prin vene viața.
cât despre măști, le asumăm în diferite momente ale vieții, fie ca apărare fie din necesitatea unui alt ”eu”, ca un mod de a face față provocărilor vieții.
Mihaela, cu prietenie
Pe textul:
„și păpușile pot iubi nu-i așa" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextEste interesant modul în care tratezi acest poem. Nu l-aș fi perceput ca pe un joc cu mine însămi și cu cititorul, dar meditând mai bine poate fi și așa văzut. Și ideea de puzzle e captivantă.
Mulțumesc pentru clarificări.
cu prietenie, Mihaela
Mulțumesc pentru clarificări.
cu prietenie, Mihaela
Pe textul:
„9 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextMaria Prochipiuc, vă mulțumesc pentru interpretarea deosebită pe care ați oferit-o acestui poem. M-a impresionat deslușirea unui mesaj aproape de inima mea.
Cu prietenie, Mihaela
Cu prietenie, Mihaela
Pe textul:
„9 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextMulțumesc, Ioan pentru citirea constantă și sublinierea versurilor. Mă bucur că te-a acaparat povestea mea.
Mihaela, cu drag.
Mihaela, cu drag.
Pe textul:
„9 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextUn poem scris cu puține cuvinte, dar ce cuvinte...
Ești printre cei care au văzut, ești norocoasă pentru că ești printre puținii aleși să scrie despre iubire și înțelegere.
Mihaela, cu drag.
Ești printre cei care au văzut, ești norocoasă pentru că ești printre puținii aleși să scrie despre iubire și înțelegere.
Mihaela, cu drag.
Pe textul:
„fără să vrei îmi dăruiești lumină" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextCel mai frumos poem pe care l-am citit azi, impresionant câtă gingășie și sensibilitate ascund aceste versuri.
Remarc:
”un sâmbure de cireșe
sub limba unui copil bătrân”
”o prind în vata mea de zahăr”
”crește printre tei o mangrovă uriașă
între cerul din tine
și pământul din care ai urcat”
Cred că poeta a înțeles foarte bine universul de copil și a pătruns în acea lume care se măsoară în jocuri și inocență.
Am citit cu drag,
Mihaela
Remarc:
”un sâmbure de cireșe
sub limba unui copil bătrân”
”o prind în vata mea de zahăr”
”crește printre tei o mangrovă uriașă
între cerul din tine
și pământul din care ai urcat”
Cred că poeta a înțeles foarte bine universul de copil și a pătruns în acea lume care se măsoară în jocuri și inocență.
Am citit cu drag,
Mihaela
Pe textul:
„leagăn de viață, leagăn de moarte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUn poem sensibil, frumos. E multă umanitate aici. Și versurile pot fi vizualizate, camera, câinele, atmosfera.
Îmi plac aceste versuri:
”nu știu ce e în camera alăturată
niciodată nu m-am întrebat” - eu m-am întrebat adesea!
Da, interesant suprapuse aceste planuri existențiale.
Cu plăcerea lecturii,
Mihaela
Îmi plac aceste versuri:
”nu știu ce e în camera alăturată
niciodată nu m-am întrebat” - eu m-am întrebat adesea!
Da, interesant suprapuse aceste planuri existențiale.
Cu plăcerea lecturii,
Mihaela
Pe textul:
„the next room" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context”nu știam că peștera sînt eu că am mii de ani
și conștiința mea s-a sălbăticit înainte de naștere”
Aici văd eu esența acestui poem.
Da, o conștiință asumată, un adevăr ce răzbate prin vers despre felul ”căldicel” în care ne ducem viața de zi cu zi.
Mihaela
și conștiința mea s-a sălbăticit înainte de naștere”
Aici văd eu esența acestui poem.
Da, o conștiință asumată, un adevăr ce răzbate prin vers despre felul ”căldicel” în care ne ducem viața de zi cu zi.
Mihaela
Pe textul:
„căldicel în propria înțelegere" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextFrumos poem, cele mai reușite sunt a 2-a și a 4-a strofă, pentru că te tulbură la un nivel la care nu te-ai fi așteptat. Remarc versurile:
să-i reciți nepoțelului de cinci ani
\"nu trebuie să te sinucizi deoarece o faci întotdeauna prea târziu\"
să mă săruți al dracului și când
mă vei fi uitat de 1000 de ani
asta ar fi chintesența
iubirii
Mare dreptate ai în treaba asta.
Mihaela
să-i reciți nepoțelului de cinci ani
\"nu trebuie să te sinucizi deoarece o faci întotdeauna prea târziu\"
să mă săruți al dracului și când
mă vei fi uitat de 1000 de ani
asta ar fi chintesența
iubirii
Mare dreptate ai în treaba asta.
Mihaela
Pe textul:
„substanța iubirii" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextUite o poezie în alt registru față de cel cu care ne-ai obișnuit.
Primele 3 strofe sunt cele mai reușite, și da, modestia aici e bună: ”Ne trîntim, tu mă învingi. E bine.”
E bine că realizăm că în fața divinității suntem întotdeauna cu garda jos și niciodată pregătiți spiritual.
Mihaela
Primele 3 strofe sunt cele mai reușite, și da, modestia aici e bună: ”Ne trîntim, tu mă învingi. E bine.”
E bine că realizăm că în fața divinității suntem întotdeauna cu garda jos și niciodată pregătiți spiritual.
Mihaela
Pe textul:
„Lupta cu Iisus" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextDa, acesta este un poem echilibrat. Evoluează bine, interesantă comparație: ”simt cum toate orașele planetei/se prăbușesc pe un piept imens și mor/ca niște femei măcinate de tuberculoză”.
Din nou un final paradoxal, ”și în moarte se face uneori primăvară”, da, de ce nu?
Din nou un final paradoxal, ”și în moarte se face uneori primăvară”, da, de ce nu?
Pe textul:
„și în moarte se face uneori primăvară" de Ioan Barb
0 suflu
ContextNimic nu-i poate garanta lumina, pentru că lumina vine din interior și din modul în care înțelegem existența ca o formă de evoluție spirituală. Lumina nu vine din bucata de lut( înțeleg aici trupul uman), oricât de frumos ar fi ea făurită, ci din verdele ce se ascunde în miezul lutului, dezgolindu-se de sine...
Pe textul:
„între a fi sau a nu fi.instantaneu" de Teodor Dume
0 suflu
ContextEste un poem interesant în stil de jurnal, cred că ai reușit să redai efectul acesta bulversant, intim, noianul de gânduri punctate de secvențe de timp- un scris sacadat.
Remarc măiestria poetică din versurile:
”amurgul coboară în pete mulatre pe bluza ei”
”pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic”
”lumina se zbate ca o râmă feliată”
”dragostea e doar o femeie îngenuncheată”
Am citit cu interes,
Mihaela
Remarc măiestria poetică din versurile:
”amurgul coboară în pete mulatre pe bluza ei”
”pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic”
”lumina se zbate ca o râmă feliată”
”dragostea e doar o femeie îngenuncheată”
Am citit cu interes,
Mihaela
Pe textul:
„femei îngenuncheate" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context