Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

femei îngenuncheate

clișeu

2 min lectură·
Mediu
18:09 - am simțit că lumina pică de somn și amurgul coboară în pete mulatre pe bluza ei. ile m-a strâns în brațe a spus ceva de noapte de singurătate
18:13 - am auzit trenul
pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic
m-am gândit la trupul ei agățat de mine ca un aparat foto
la pieptul ăla alb cu sâni mici rotunzi și mustind
a mimat un zâmbet tâmpit de copil-tragedie
18:16 - întunericul se da de-a dura printre picioarele noastre
ile a încercat să dea noaptea la o parte cu mâna
a avut pentru o clipă aceeași privire mirată
ca atunci când a văzut prima dată papaya
18:21 - lumina se zbate ca o râmă feliată
din șine se înalță umbre pătrățoase
i-a sunat telefonul / a umplut peronul cu my girl
și curt cobain părea să meargă braț la braț cu amurgul
printre franjurile blugilor ei
18:23 - i-am spus că o să-i trimit sms-uri
dă-le dracu de amintiri fată
18:33 - noaptea a căzut ca o pânză brutală
ile a plâns a vorbit de veșnicie
i-am spus că veșnicia trece chiar acum
am lipit-o de mine i-am strivit eternitatea între țâțe
și pentru o secundă-două mi-am dorit să pierd trenul
18:36 - poveștile nu se termină niciodată cum vrea ile
18:59 - mă gândesc la catherine
19:57 - trenul aleargă
un galop infernal nu e nimeni aici
de-o parte și de alta a trenului bezna curge în fâșii
tot ce-a fost
tot ce va fi
05:58 - o aștept pe catherine
mi-e dor de ile
peronul e gol
clișeu
la naiba
dragostea e doar o femeie îngenuncheată
un colț de soare împunge întunericul
catherine nu vine
dincolo
nimic
0105.239
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
281
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandru Gheție. “femei îngenuncheate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13943613/femei-ingenuncheate

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTDTeodor Dume
îmi place cum ai surprins momentul. o peliculă reușită prin discurs și desfășurare. se simte o naturalețe aparte a rostirii.

aprecieri!

același,
teodor dume,
0
@ioan-barbIBIoan Barb
Super ideea de jurnal, retrospectiva, iar finalul este reușit. Cred că ai găsit o nouă perspectivă.Interesantă și ideea dar și uncgiul de abordare.Felicitări. Ioan.
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
vă mulțumesc pentru treceri...
Mă bucur că a plăcut

alex
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
de fapt ai un filmuleț aici, în care surprinzi momente și duratele lor. ai imagini frumoase, gânduri ce se sprijină pe acestea, metaforic...
chiar mi-a plăcut forma, ideea, titlul și... mai ales, subtitlul.

\"pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic\"!

Ottilia Ardeleanu
0
@daniela-birzuDDDaniela Davidoff
alex, ai reusit sa transmiti ceea ce ai vrut, tristetea despartirii si iubirea, se simte un ceva suav, gingas in spatele cuvintelor. Toate strofele au o patina de tandrete, sunt frumoase.
imaginea ilenei
\"pentru o clipa a avut o privire mirata
ca atunci cand a vazut pentru prima oara papaya\" este foarte reusita.
mi-a placut mult,
Daniela
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
multumesc, ottilia...
este un text mai vechi, uitat intr-o agenda :). L-am mai prelucrat putin si ma bucur ca ti-a placut. Cand am recitit ce scrisesem atunci, mi-am zis - cliseu :)
te mai astept...

alex
0
Este un poem interesant în stil de jurnal, cred că ai reușit să redai efectul acesta bulversant, intim, noianul de gânduri punctate de secvențe de timp- un scris sacadat.

Remarc măiestria poetică din versurile:

”amurgul coboară în pete mulatre pe bluza ei”
”pe șine lumina zăcea într-un licăr apatic”
”lumina se zbate ca o râmă feliată”
”dragostea e doar o femeie îngenuncheată”

Am citit cu interes,
Mihaela
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
vă mulțumesc pentru semne...
mă bucur că a plăcut textul-jurnal, e interesant ceea ce spuneți și vă aștept mereu cu drag aici,

alex
0
vezi tu, acum sincer, mie nu-mi place si ma gandesc sa evit chiar eu acea alaturare brutala de subtil, inalt la materie, cu forta fizica. rezulta ceva brutal, ca bing beng inutil. asta te defineste acum....eternitate intre țâțe de exemplu. a disparut articulatia care da mobilitate si finete. intelegi?

finalul e chiar constientizarea, dar ramane asa, nu apare tehnic acel fir superior ce aleg sa distrug ca sa construiesc altfel. ce sens are constientizarea? asta daca vrem si putem sa mergem pe verticala, spre muzica, sa acordam vioara
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
ai rupt tăcerea :)... Mă bucură trecerea ta, promit să mai lucrez aici, pesemne că ar fi trebuit să duc textul la personale. Ai dreptate, conștirntizarea din final nu-și are rostul, dar așa a fost atunci, când am scris... Am simțit necesară concluzia, fotofrafia :)

te mai aștept,
alex
0