eu nu caut toamna

M-a impresionat această pledoarie pentru dragoste, străbătută de la un capăt la altul de o teamă de singurătate. O toamnă care te invită la meditație, un anotimp care nu trebuie căutat în lucruri ci în sentimente, în locurile tainice din suflet, unde, posibil ca fiecare pierdere să aibă chipul unei femei. De fapt toamna ta nu aduce o împlinire, aceasta este doar o aparență care ascunde o ireversibilă plecare și o apropiere de capătul drumului. Mi-a plăcut cum ai închis poemul cu ultimele versuri în care trecerea timpului este marcată de un drum pe care se îndepărtează odată cu elena, toamna, dragostea, tinerețea. Foarte sugestivă.
În prima strofă, al patrulea vers, are un \"în\" la sfârșit tastat greșit?
Mi-a plăcut poemul în care am descoperit o altă toamnă personalizată.

chiar aveam nevoie să citesc un un poem-șarpe, un poem al toamnei în toamnă, care să poată fi șă cîntec, și poezie (una pe care s-o pot duce cu mine fredonând-o).
am găsit aici un anotimp-căutare, cu toate că apar renunțările în final (cred eu, ele există acolo doar pentru ca acest personaj să mai respire o dată înainte de drum).
și negația din titlu e potrivită (mai ales atunci cînd cauți necăutările:)