tipa care colorează iarba

\"să fi topit tot metal aifi avut gloanțe
să omori toți vampirii din lume\"

\"nu ai cărat
saci cu zăpadă iar între spinarea ta și
pânza subțire timpul nu
nu s-a ascuțit niciodată\"

Remarc doar aceste versuri, mi-a plăcut poemul, întoarcerea într-un timp al extravaganțelor, al teribilismelor, o vârstă care rămâne întotdeauna undeva, încâlcită între muzică și poezie. Finalul foarte bun.

ioan

… as vedea eu textul asta:


colorai iarba



să fi trecut 10 ani de atunci

tu n-ai ridicat niciodată privirea
nu ai fost studentă la timișoara
nu te-ai cățărat pe munți nu ai cărat
saci de zăpadă iar între spinarea ta și
pânza subțire timpul nu s-a ascuțit
niciodată

eu nu te-am căutat prin toate fântânile
nu am cusut adâncurile să trec
de partea cealalta

tu, draga mea,
nu ai ridicat privirea
încă mai colorezi iarba
încă mai colorezi iarba

Restul imi pare umplutura. Intamplarea a facut sa dau peste textul asta in timp ce tocmai ascultam asta

http://www.youtube.com/watch?v=aEt297aPUyY

si, cu toate ca nu sunt un fan al scrisului tau, combinatia a reusit sa ma inmoaie suficient cat sa potez comm-ul.

Archibald Haddock

si eu zic cum ca este prea mult aici, se schimba tonul pe parcursul poeziei si nu da bine la citire. stiu doar ca pe cat de mult mi-au placut stelutele lui cartarescu, pe atat as vrea sa nu le citesc in alte poeme, fie si sub forma de citat

eu sînt de părere că e bun așa. Nu mai modifica nimic.

mulțumesc pentru treceri, pentru interes, steluță...

ioan - bucuros de popasul tău aici. Ai dreptate, o \"întoarcerea într-un timp al extravaganțelor, al teribilismelor\", dar ce muzică... :)

radu - știu că ești un cititor exigent, de aceea mă bucură aprecierea ta. Voi urma sugestiile tale, voi peria textul. Nu voi modifica însă prea mult aici, nu cred că ar fi... ok :). Mulțumesc...

archibald - știu că nu ești un fan al textelor mele :). Mai știu și că ești mereu mult mai supărat pe alții decât pe mine (mai ales după ieșirea din noaptea aceea). Mi-aș dori însă o adresă de mail, așa, ca să vb. mai multe. Sincer. a, mai cred că umplutura aceea e necesară. știi de ce? ca să sară în ochi tocmai ce ai remarcat tu :). Mai vb. ok?

ștefan - mulțumesc și ție pentru comm. voi peria textul, cu siguranță. Ai spus-o tare fain... treaba cu steluțele :)

d-le vasile munteanu - mulțumesc pentru apreciere. Știu că există scăpări, voi încerca să mai îndrept...

\"un soi de miere din buruiană de toamnă\" bună de pus pe rană și \"ochii tăi colorează iarba\" - ca un motto, dar și strofa din final mi se par cele mai reușite cuvinte și potrivit alese, alăturate ca într-un puzzle desăvârșit.

Ottilia Ardeleanu

Alex,

Stai liniștit, te-ai ținut departe de clișee, ne-ai impresionat fără expresii ieftine.

PS Poate ar trebui să îi spui să nu mai poarte atâta argint. Știi, el se înnegrește cu timpul...



Dana

vă mulțumesc pentru semne...
liviu - nu voi modifica mult, voi încerca doar niște lianturi, punți :)
ottilia - bucuros că a plăcut acest puzzle. Și mie îmi plac secvențele alea :)
d-na angela - conștient de minusuri, mulțumesc pentru tot
dana - chiar i-am spus, dar le tot curăța. În scrum de țigară, parcă. Sper să nu aberez :)Mai treci, dana

alex

În afară de curajul de a fi introdus tot felul de corpuri oarecum străine în poezie, adică în afară de curajul de a vorbi despre giacă, despre blugi diesel, despre hard heavy metal, și în afară de meritul de a fi scris „cărtărescu” la începutul unui vers și – ultimul „în afară de faptul” – că versul „ochii tăi colorau iarba” nu pot să găsesc nimic demn de luat în seamă în poezia asta. E numai o căutare, o încercare de a urzi cumva o pânză în jurul unui vers bun, dar care rămâne singurul bun; și chiar dacă este repetat și reluat în diferite feluri, tot unul rămâne. În loc să fi încercat să-l multiplici, mai bine te-ai fi eliberat de el.

păi pentru mine e suficient... curajul acela de care spuneai...
\"în afară de\" ai spus de vreo 3 ori, nu? Sunt trei plusuri atunci.
Dar am prins ideea. Ce să mai spun... Am și poezii pe care le-am eliberat de pânza aceea, dar nu prea le mai gust nici eu. Mi s-a luat de economia asta a scrisului, de purificare a textului, concentrare, mesaj în fiecare cuvânt, vocală :), știi tu, treburi d-astea pompoase, prețioase. Pur și simplu am scris ce și cum am simțit. Atât.
Apreciez sinceritatea, semnul în sine. Aici textul va rămâne așa. Pe hârtie, fii sigur că se va mai lucra. Chiar dacă mi-e așa o lene de cosmetizări :))
te mai aștept

cu prietenie,
alex

O poezie frumoasă, o nostalgică amintire din vremea cand o tânără frumoasă colora iarba sufletului tău.

mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut și... te mai aștept,

alex

Am dat tîrziu de acest text(acu 2 zile);de atunci îl tot recitesc și mă fîțîi neștiind ce să scriu despre el; esențialul l-au punctat antecomentatorii mei.Cred că pot să adaug doar atît: e un poem rar și ar sta așezat confortabil în orice antologie sau volum!
Aprecierile mele!

Neața! Mie îmi place textul tău. Îmi place deși aș scoate și eu vreo câteva versuri - și nici eu nu-ți spun care, pentru că dacă ție îți place e mult prea bine așa - pentru că prea îmi dădeau imaginea de simplă enumerare a unor detalii. În fine, după ce am citit tot textul îmi dau seama că au și ele, până la urmă, rostul lor.
Ce nu îmi place, și asta nu face referire la tine, e că sunt prea mulți oameni pe site-ul ăsta care cred că e dreptul lor să îți rescrie poezia. Și asta nu spun pentru că mie mi s-a întâmplat așa ceva, ci pentru că ți s-a întâmplat ție și altora. Până la urmă poezia e ceva ce ține de interiorul fiecărei persoane, cum o poate rumega cineva în propriile substanțe acide și apoi să ți-o arunce aici spunându-ți că el crede că așa e mai bine? De unde practica asta? Io chiar sunt curioasă..
Revenind la text, sunt de părere că dacă vrei să mai schimbi câte ceva la el, ai grijă să nu pierzi exact ceea ce îl face așa special: atmosfera asta care te ține de mână până la traversarea întregului.
O zi frumoasă de iarnă să ai!

o poezie foarte frumoasa:) ma duc sa vad ce mai scrii

mulțumesc...
gheorghe, elena, constantin...

constantin - și eu am făcut același lucru. prima dată am deschis ”gopak” :)
gheorghe - mă bucur că ți-a plăcut
elena - așa e, poezia ține de interiorul fiecăruia :). dar mai pătrunde fiecare pe acolo, mai mângâie sau aruncă cu pietre. Important e să arunce cu... drag :).

vă mai aștept,

alex