Poezie
poemul care iese prin ecran
3 min lectură·
Mediu
(au trecut milioane de ani de atunci
s-au format găuri negre care ne-au supt
energiile ne-au ros pielea carnea unghiile
s-au înălțat munți s-au adâncit văi
cutremurele ne-au însemnat prăbușirile
vulcanii s-au stins în noi/s-au aprins în hăuri)
între timp am devenit oameni de plastic
în laboratoare japoneze s-au inventat trepte
care se cațăra singure până la mine
ascensoarele îmi țiuie pe la urechi
și acum se sapă turnuri babel prin
tălpile mele prin cerul de sub tălpile mele
există într-adevăr un boogie man în
fiecare din noi aleargă de la stânga la
dreapta pe vene închipuite ne fute visele
ne fute creierii carnea sângele
pas cu pas celulă cu celulă
chiar au trecut milioane de ani de atunci
mi-am început poemul acesta prin martie
iubita mea îmi înflorea corcodușii
cu un gest cu o arcuire
poemul ăsta încă se scrie tu îl simți ieșind
prin ecran așezându-se pe pad apoi
între palmă și mouse miști scroll-ul tragi
pagina în podea dar textul se continuă
intră în pardoseală se agață de lustra vecinului
și tot așa până într-un hău până dincolo de
acel hău
ești tot mai iritat tot mai transpirat
sudoarea îți bolborosește pe frunte
nu te mai înțelegi devii ultrasensibil
suprapui chipul tău pe oglinzi imaginare
dar ceața fumul nu-ți permit să vezi
gândești un comm comercial rotești
scroll-ul vrei să ajungi la final acolo
unde nisipul se naște pe sine din
vârtejuri amețitoare și da vrei să
termini într-o noapte ce scriu eu din
martie acum milioane de ani
(faci o pauză)
o strigi pe nevastă-ta să-ți aducă
ceaiul cafeaua // îți trimiți soțul după
țigări // i-o pui neveste-ti pe birou
îi strivești spinarea pe ecran apoi
curul sânii vrei să uiți să te descarci
eu te-am avertizat acum s-ar putea să
intru în textul acela să cresc ca un dildo
incredibil de real să te ajut cumva -
ea oricum o să mă strige pe mine
toate femeile mă strigă pe mine
așa că de oricâte ori v-ați fute
chiar în miezul celei mai drăcoase
intimități tot un soi de gang bang
double penetration ar fi
(oh god, dumnezeule, dumnezeule)
abia acum ești scârbit cu adevărat
ți-ai întins nervii la maximum
cei mai slabi au căzut ca boabele de
mazăre în prăpastia dintre tine și monitor
câteva milioane de ani
stau și-ți scriu povestea
chiar acum scot din coastele tale ființa
perfectă scuip tropăi prin tine fac praf
pun la dospit
o să fie ceva nou megamodern
un fel de păpușă mecanică
ea va merge pe stradă chiar în
spatele tău îți va lega șireturile să nu
cazi în nas îți va plăti berea țigările
și-ți va spune așa
simplu sincer direct
mă cheamă lulu și vreau să ți-o trag
ei, e zici?
(eu m-aș arunca în tine, să știi
toată viața am iubit o singură femeie
după ce a plecat am cusut trecutul
l-am legat de prezent cu fir alb
mi-am împărțit corpul în două -
ăla din spate i-a tras-o celui din față
și tot așa
până azi acum aici
când m-aș arunca în tine
fără regret)
0104.158
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gheție
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 514
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 83
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gheție. “poemul care iese prin ecran.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13962238/poemul-care-iese-prin-ecranComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un text cu zvâc, care te determină, după ce l-ai parcurs dintr-o răsuflare, să exclami:waw!
eu nu agreez alt limbaj în poezie, decât cel literar, când îl întâlnesc, fac precum indienii pe sarma, dar, aici, in poemul tau, a fost aproape invizibil, datorită mesajului puternic, al echilibristicii făcute între prezent și viitor, între robotizare și sentimente, între maratonul existential si o viata normala, elemente ce te determina sa-ti pui intrebarea: trăim sau doar existam, departe de cele lumesti, naturale?
,, ...ființa
perfectă scuip tropăi prin tine fac praf
pun la dospit
o să fie ceva nou megamodern
un fel de păpușă mecanică
ea va merge pe stradă chiar în
spatele tău îți va lega șireturile să nu
cazi în nas îți va plăti berea țigările...\'\'
Un text care mi-a placut, in ciuda obsesiei mele.
mai trec
C&M
eu nu agreez alt limbaj în poezie, decât cel literar, când îl întâlnesc, fac precum indienii pe sarma, dar, aici, in poemul tau, a fost aproape invizibil, datorită mesajului puternic, al echilibristicii făcute între prezent și viitor, între robotizare și sentimente, între maratonul existential si o viata normala, elemente ce te determina sa-ti pui intrebarea: trăim sau doar existam, departe de cele lumesti, naturale?
,, ...ființa
perfectă scuip tropăi prin tine fac praf
pun la dospit
o să fie ceva nou megamodern
un fel de păpușă mecanică
ea va merge pe stradă chiar în
spatele tău îți va lega șireturile să nu
cazi în nas îți va plăti berea țigările...\'\'
Un text care mi-a placut, in ciuda obsesiei mele.
mai trec
C&M
0
eu simt ca parca bati pasul pe loc aici. pentru ca tensiunea care ar trebui sa vina nu prea exista. acel esti iritat nu induce ceva cu de-a sila, pe mine chiar ma enerveaza. ma enerveaza ca nu se spune nimic.
versuri precum: \'\'toate femeile mă strigă pe mine\'\' - nu au forta motrice,
un dildo nu prea are cum sa creasca. are masura din fabrica. deci poate ar fi mai corect
\'\'textul acela să cresc cât un dildo\'\'
versuri precum: \'\'toate femeile mă strigă pe mine\'\' - nu au forta motrice,
un dildo nu prea are cum sa creasca. are masura din fabrica. deci poate ar fi mai corect
\'\'textul acela să cresc cât un dildo\'\'
0
mulțumesc pentru semne
cristina - un cititor atent, ca de obicei... mă bucur că ți-a plăcut și te mai aștept aici...
claudia - mi-ai spus un lacru tare interesant, faptul că vulgaritatea a fost aproape invizibilă. Pentru mine contează mult. Pentru că trebuia oarecum citit dincolo de unii termeni :)). Mai treci...
ștefan - cel mai mult mă bucură că te-a enervat, ăsta-i era și scopul. Pentru mine, e acel text care a reușit tot ce și-a propus. Chiar a ieșit prin ecran, a stârnit ceva în tine. Iritarea, enervarea, scârba. Cred că e mai bine decât să citești și să rămâi rece. Cât despre dildo, el poate crește tot așa de bine cum poate ieși un text prin ecran. :)) Mulțumesc mult.
p.s. - cum adică \"nu au forta motrice\", cum voiai să-i spun dacă de acolo, de sus, :)) ăsta-i adevărul ? :)
alex
cristina - un cititor atent, ca de obicei... mă bucur că ți-a plăcut și te mai aștept aici...
claudia - mi-ai spus un lacru tare interesant, faptul că vulgaritatea a fost aproape invizibilă. Pentru mine contează mult. Pentru că trebuia oarecum citit dincolo de unii termeni :)). Mai treci...
ștefan - cel mai mult mă bucură că te-a enervat, ăsta-i era și scopul. Pentru mine, e acel text care a reușit tot ce și-a propus. Chiar a ieșit prin ecran, a stârnit ceva în tine. Iritarea, enervarea, scârba. Cred că e mai bine decât să citești și să rămâi rece. Cât despre dildo, el poate crește tot așa de bine cum poate ieși un text prin ecran. :)) Mulțumesc mult.
p.s. - cum adică \"nu au forta motrice\", cum voiai să-i spun dacă de acolo, de sus, :)) ăsta-i adevărul ? :)
alex
0
Unele strofe ale acestui poem iti \"vine\" sa le scandezi.Paranteza din debut pare o evocare, as zice, explicativa.Apoi vine contagiunea senzatiilor in ritm alert, imaginile dubleza senzatiile, cuvintele, aproape ca dispar \"Poemul care iese prin ecran\", nu?
0
imi pare rau alex, dar ai inteles gresit. nu e vorba de o enervare in sensul bun al cuvantului. textul asta, pe mine nu m-a atins. enervarea nu face parte din atins.
0
IN
îmi place că uneori lasă nervii la suprafață și pentru că astă seară îmi plac textele fff nervoase, dure, erecte.
dar când apar referințe livrești, când simt tendința spre metaforizare nu mai cred. nimeni nu dă citate, n pune ghilimele la nervi, nimeni nu metaforizează, nu pune epitete. nu crede nimeni când zic ... \"du-te în pizda catifelată a măicuței tale\" că sunt cu adevărat nervoasă.
așa că aș scoate tot din linia asta și aș lăsa doar nervul pur, fără teacă de mielină ...
dar când apar referințe livrești, când simt tendința spre metaforizare nu mai cred. nimeni nu dă citate, n pune ghilimele la nervi, nimeni nu metaforizează, nu pune epitete. nu crede nimeni când zic ... \"du-te în pizda catifelată a măicuței tale\" că sunt cu adevărat nervoasă.
așa că aș scoate tot din linia asta și aș lăsa doar nervul pur, fără teacă de mielină ...
0
ilinca - a dispărut \"teaca de mielină\". și ai dreptate. Vezi, în seara asta îți dau dreptate mereu. Și aici, și cu câinii turbați :)
eugeniu - mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut, e interesant ce spui. cam asta s-ar fi dorit :)
măi ștefan - tu cât de prost mă crezi încât să nu-mi dau seama de ce ai spus acolo.:) Am înțeles perfect. Dacă spuneai m-a lăsat rece, era de rău. Dar ai spus că m-a enervat. Păi asta am vrut. Să trezească ceva în tine, oricât de rău :). Acum spui că nu te-a atins, că enervarea nu face parte din atins. Eu cred că da... :)))
eugeniu - mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut, e interesant ce spui. cam asta s-ar fi dorit :)
măi ștefan - tu cât de prost mă crezi încât să nu-mi dau seama de ce ai spus acolo.:) Am înțeles perfect. Dacă spuneai m-a lăsat rece, era de rău. Dar ai spus că m-a enervat. Păi asta am vrut. Să trezească ceva în tine, oricât de rău :). Acum spui că nu te-a atins, că enervarea nu face parte din atins. Eu cred că da... :)))
0
Uhu, cam lung, dar îmi plăcu.
Fantasticcă partea asta:
*în laboratoare japoneze s-au inventat trepte
care se cațăra singure până la mine* Aporape că îmi imaginam treptele cum urcă singure către tine, nu de alta, dar până și scările electrice pe care doar stai nu ne mai sunt de ajuns. Am ajuns atât de puturoși...
Aș renunța la *gagica mea* și aș folosi *prietena mea* sau orice altceva. Termenul *gagica* e manelistic rău, în plus nu dă bine lângă corcodușii înfloriți. :)
oare atât de puternic să fie acest text:
*dar textul se continuă
intră în pardoseală se agață de lustra vecinului
și tot așa până într-un hău până dincolo de
acel hău* ? Să ajungă să treacă prin noi, peste ni, prin tot ce înseamnă material și să se transpună undeva mai sus ? Și prin sus nu vreau să înțelegi Cosmos sau Dumnezeu. Ci *sus* ca un fel de lume alternativă superioară pe care nu avem încă puterea să o înțelegem.
Apoi nu prescurta *dumnezeule, d-zeule*. Ori ori. Eu zic să folosești tot *dumnezeule* pentru că poemul se recită, curge c ao povestioară și nu îmi pot imagina pe cineva care să citească *d-zeule*.
Spre sfârșit nu-mi vine decât să zâmbesc:
*mă cheamă lulu și vreau să ți-o trag*. Se pare că nu am fost singura care am văzut-o pe lulu curvă. Poate am fost singura care i-a dedicat un poem. Din punctul meu de vedere, versul ăsta ar fi putut să fie al meu, dar asta e, you took it first. :)
Un poem very good, mai ales in prima parte pentru care poți să îți imaginezi că aș fi dat stea:) Un text fain, lucrat bine și care m-a făcut să zâmbesc și să zic. E, na, că îmi place cum scrie băiatul ăsta.
PS. *mi-am împărțit corpul în două -
ăla din spate i-a tras-o celui din față* Personajul se fute singur? Îmi sună a masturbare.
PS2 Mi-am permis o glumă, sper să nu fie cu supărare
Fantasticcă partea asta:
*în laboratoare japoneze s-au inventat trepte
care se cațăra singure până la mine* Aporape că îmi imaginam treptele cum urcă singure către tine, nu de alta, dar până și scările electrice pe care doar stai nu ne mai sunt de ajuns. Am ajuns atât de puturoși...
Aș renunța la *gagica mea* și aș folosi *prietena mea* sau orice altceva. Termenul *gagica* e manelistic rău, în plus nu dă bine lângă corcodușii înfloriți. :)
oare atât de puternic să fie acest text:
*dar textul se continuă
intră în pardoseală se agață de lustra vecinului
și tot așa până într-un hău până dincolo de
acel hău* ? Să ajungă să treacă prin noi, peste ni, prin tot ce înseamnă material și să se transpună undeva mai sus ? Și prin sus nu vreau să înțelegi Cosmos sau Dumnezeu. Ci *sus* ca un fel de lume alternativă superioară pe care nu avem încă puterea să o înțelegem.
Apoi nu prescurta *dumnezeule, d-zeule*. Ori ori. Eu zic să folosești tot *dumnezeule* pentru că poemul se recită, curge c ao povestioară și nu îmi pot imagina pe cineva care să citească *d-zeule*.
Spre sfârșit nu-mi vine decât să zâmbesc:
*mă cheamă lulu și vreau să ți-o trag*. Se pare că nu am fost singura care am văzut-o pe lulu curvă. Poate am fost singura care i-a dedicat un poem. Din punctul meu de vedere, versul ăsta ar fi putut să fie al meu, dar asta e, you took it first. :)
Un poem very good, mai ales in prima parte pentru care poți să îți imaginezi că aș fi dat stea:) Un text fain, lucrat bine și care m-a făcut să zâmbesc și să zic. E, na, că îmi place cum scrie băiatul ăsta.
PS. *mi-am împărțit corpul în două -
ăla din spate i-a tras-o celui din față* Personajul se fute singur? Îmi sună a masturbare.
PS2 Mi-am permis o glumă, sper să nu fie cu supărare
0
mulțumesc...
mă bucur în primul rând pentru acest feed-back, îar în al doilea rând că ți-a plăcut. Sau invers :), mă rog... Mă supăr foarte rar, dana, iar gluma ta e faină. E drept, nu mă gândisem așa scriind textul, dar acum văd că poate ușor sugera și masturbarea :)). Deci e ok.
-ai dreptate la d-zeule, voi modifica
-schimb și gagica mea, pentru tine :). Sunt unul din aceia care apreciază aplecarea cuiva pe un text și înțelegerea acestuia. Iar dacă sună manelistic și nici nu e un cuvânt care să-mi spună mai mult decât sinonimul, de ce nu?
-nu știu cât de powerfull e textul nici pentru mine :), tot ce încerc e să evit pe cât pot clișeele supărătoare și să le explorez pe cele care mă atrag :). Să spun cumva altfel. sau să le evit de tot. Dacă se mai poate :)
-uite și o greșeală aici, una mare peste care au trecut toți :) - am spus că rotești scroll-ul și textul intră în pardoseală, când de fapt textul urcă, citindu-l, nu coboară, nu? Dar mi-e așa lenew să schimb acum :). Mai salveavă ceva lustra vecinului...
-lulu e universal/ă. poți folosi versul oricând :). chiar nu-mi imaginez o fată lulu care să aibă altă meserie. Cer scuze de acum excepțiilor...
-despre lungime... sunt momente când am pur și simplu oroare de economia asta a scrisului :). Alteori îmi tai textele în carne vie :)
Mulțumesc încă o dată petru semn, cuvinte, citire.
vorbim,
și scuze typo
alex
mă bucur în primul rând pentru acest feed-back, îar în al doilea rând că ți-a plăcut. Sau invers :), mă rog... Mă supăr foarte rar, dana, iar gluma ta e faină. E drept, nu mă gândisem așa scriind textul, dar acum văd că poate ușor sugera și masturbarea :)). Deci e ok.
-ai dreptate la d-zeule, voi modifica
-schimb și gagica mea, pentru tine :). Sunt unul din aceia care apreciază aplecarea cuiva pe un text și înțelegerea acestuia. Iar dacă sună manelistic și nici nu e un cuvânt care să-mi spună mai mult decât sinonimul, de ce nu?
-nu știu cât de powerfull e textul nici pentru mine :), tot ce încerc e să evit pe cât pot clișeele supărătoare și să le explorez pe cele care mă atrag :). Să spun cumva altfel. sau să le evit de tot. Dacă se mai poate :)
-uite și o greșeală aici, una mare peste care au trecut toți :) - am spus că rotești scroll-ul și textul intră în pardoseală, când de fapt textul urcă, citindu-l, nu coboară, nu? Dar mi-e așa lenew să schimb acum :). Mai salveavă ceva lustra vecinului...
-lulu e universal/ă. poți folosi versul oricând :). chiar nu-mi imaginez o fată lulu care să aibă altă meserie. Cer scuze de acum excepțiilor...
-despre lungime... sunt momente când am pur și simplu oroare de economia asta a scrisului :). Alteori îmi tai textele în carne vie :)
Mulțumesc încă o dată petru semn, cuvinte, citire.
vorbim,
și scuze typo
alex
0

\"în laboratoare japoneze s-au inventat trepte
care se cațăra singure până la mine\" modestă atribuire japonezilor unei așa invenții. îmi place ideea și textul per ansamblu
finalul readuce textului un plus de optimism, cicatrizarea trecutului, \"cusut cu ață albă\"
un plus de duritate (realitate cruntă, nu mulți o acceptă)
\"ăla din spate i-a tras-o celui din față
și tot așa
până azi acum aici\"
am citit, respir
un poem interesant, mi-a plăcut
Cristina C