after auschwitz

sicriele făceau pluta
ți-am spus să privești în altă parte
spre exemplu la pomi sau la cer
de fiecare creangă se îngălbeneau tăcute trupuri atârnând
dincolo de altar ți-am spus să ții privirea în pământ
dar oamenii se decojeau într-o râpă unul pe celălalt piele după piele
până la os

te-am luat în brațe ți-am dat capul pe spate privește cerul am spus
niciun dumnezeu

ți-am pus mâna la ochi
din palma mea linia vieții se scurgea în fâșii

o svastică mare
---------------
cum vad eu restrans. e mai multa indrazneala, insa nu se insista decat pe momentul liric, fara ancoraje prea clare. intre ultimul vers si restul mai trebuie ceva, ceva forte.

astept sa vad ce va intra aici.

Alexandru Gheție,
un poem care mizează pe efectul ”Auschwitz”, pe neimplicarea unui Deus care a suportat măcelărirea poporului său, a oamenilor de cultură, pe mirarea noastră față de o asemenea grozăvie. Astfel de texte, chiar dacă au o componentă istorică destul de prozaică, au puterea de a impresiona. Apoi, dincolo de text se află eul istoric la care ne raportăm cu toții, unde memoria colectivă nu are voie să uite abominabilul războaielor în general. Concluyia: după Auschwitz nu mai avem nevoie de Auschwitz...
Cu stimă, liviu ofileanu

va multumesc pentru semne, pentru timpul acordat textului...

d-na veronica, va multumesc pentru indicatii, am tinut cont de ele, am modificat, nu stiu cat de \"in forta\" am reusit acolo, dar sper sa fie mai bine :) va mai astept sa ma sfatuiti, ma bucur ca ati poposit aici

d-le liviu, ma bucur ca ati intuit finalitatea poeziei, sunt incantat ca ati intrat aici, va mai astept

numai bine,
alex

cred ca finalul pe care ti l-a aratat veronica e nitel mai de efect. prima strofa e destul de reusita insa restul parca n-are suficienta forta. trebuie terminat in tromba aici.

Abia la o a doua lectură am observat minunea!
Acest poem este adresat chiar lui Dumnezeu.
Expresia cotidiană NICIUN DUMNEZEU este contrazisă oximoronic de final.
Auschwitz-ul sugerat e cel al necredinței, al răului general instalat, dar care poate pleca pe pustii. Un bine individual înțeles, un adevăr comunicat indiferent de etnii, popoare, credințe, într-un tandru discurs. Apreciez la tine simplitatea adresării, emoția, subtilitatea cuvintelor. Bravo, Alex!

leonard, nu mă pricep la finalurile în trombă, nu e stilul meu și nici nu cred că mai trebuie forțat aici. E suficient așa cum e pentru mine. Și chiar nu știu despre ce final fabulos se vorbește :). Mulțumesc pentru semn, te mai aștept

dragoș, mereu aplecat pe text, dincolo de vers :). Da, este o metaforă aici, una a răului, nu am vrut ceva narativ, nici ceva revoltător. Și cred că pentru un grup de cititori am reușit, atâta timp ce ideea, esența, mesajul capătă contur.
mulțumesc pentru că vii,

numai bine,
alex

mulțumesc pentru semn, sophie :)
tocmai mă pregăteam să rescriu, să caut un alt final, să scriu, să re-scriu :) Voi ține cont se sfaturile tale, a fost o surpriză (steluța) și sper în continuare să nu dezamăgesc... Te mai aștept, voi modifica acolo

numai bine,
alex

nu, fara ultimul vers, cu d-zeu. lasa concluzia cititorului, nu i-o servi tu

\"de dincolo de altar întunericul
broda o svastică mare\" deja introduce mai cu talent :) ideea de forta suprema, dincolo de forta muritorilor. las-o asa ca e mai fain

alex,
mi-a plăcut întregul de aici. ba chiar e o realizare care trebuie să bucure pe fiecare trecător.

*a venit noaptea gerul a lins tot pământul
ai privit mai departe
de dincolo de altar întunericul
broda o svastică mare*

cu sinceritate,
teodor dume,

un poem cu prea multa viata la prea multa moarte

miscate suflete - si amintiri

presupun ca in tineretea pe care o ai , ai citit Rose ausländer si Celan

eu, adica parintii parintilor mei si vecinii vecinilor mei, s-au cam \"perindat\" prin acel \"tablou\"....la unii s-a numit mauthausen, la altiil theresiensta

mihai, mulțumesc pentru semn și sugestie. Mai las textul așa o perioadă după care voi renunța probabil la acel ultim vers. Pesemne că ai dreptate în legătură cu receptarea poeziei de către cititorul avizat :). Te mai aștept cu plăcere

teodor, mă bucur că ți-a plăcut \"întregul de aici\", te mai aștept și în alte lumi, dincolo de altar :)

anni, mulțumesc pentru semn, de rose am citit ceva poezii în tinerețea mea, dar nu suficient. Voi trece cei doi autori la bibliografia mea, sper să-i parcurg în liniște. Te mai aștept, anni, cu drag

numai bine,
alex

adriana,
mulțumesc pentru semn, pentru steluță, mă bucur că ți-a plăcut și ai văzut aici durere si disperare, dar totul în căutarea unui mărgăritar de mlaștină :)
numai bine,
alex

am revenit: asi scoate la inceput \"de exemplu\"- poezia e incarcata si nu mai are nevoie de notiuni banale

un poem sincer dar care nu dramatizeaza , ci enumera starile de mal d\'être pâna la aneantizarea fiintei
imaginile sunt foarte izbutite dar insuficiente pentru ca acest text sa devina epocal
poate mai trebuie aprofundat ,lasat sa \"dospeasca\"
curajul de a aborda acest subiect delicat este apreciabil si un asemenea pariu nu e la îndemâna oricui

d-na angela,
vă mulțumesc pentru trecere. nici nu mă așteptam să devină un poem epocal, am scris pur și simplu ce am simțit după ce am văzut niște poze cu/despre acest fenomen... Voi pune textul la dospit :). Mulțumiri,
numai bine,
alex

Ioana, îți mulțumesc pentru trecere (prima pe pagina asta, cred), pentru steluță, dar cel mai mult mă bucur ca textul ăsta, așa cum e el, ți-a plăcut. Te mai aștept aici,
numai bine,
alex

Abia acum am vazut semnul lasat de d-voastra... Va multumesc pentru generoasele cuvinte si va mai astept aici :)
numai bine,
alex

Îndrăzneală, curaj, putere de a-și duce crucea... iată atribute pe care poetul le scoate în relief încă de la începutul poemului.

Se simte aici prezența sentimentului suprem: sacrificiul. Cu voia lui Dumnezeu, el însuși sacrificându-se pentru omenire.

Un poem plin de semnificații. O temă de teme pe care s-ar putea mult discuta.

Profund impresionată,

Ottilia Ardeleanu

multumesc...

stefan, ma bucur ca ti-a placut, voi tine cont de sfatul tau si te astept cu placere si pareri :). A, multumesc pentru steluta...

otilia, daca \"la tarm...\" se pregateste o vara cu apa si soare, aici, in acest text apa are alte functii, lipsite de calura de acolo, de la marea din sufletul tau... Bucuros de vizita

numai bine,
alex

poate ca stefan ciobanu are dreptate

randurile dumneavoastra sunt de o frivolitate inspaimantatoare -
frivolitatea cliseului
se poate spune despre ele ca sunt aproape obscene

o imagine este o imagine - duritatea istorica este si nu poate fi diminuata

ma intorc la acest poem din motive personale - si va inteleg - obscenul este altul....altceva ......

Ausschwitz nu este un loc numai al celor disparuti - este al celor ramasi sa traieasca cu el - si acestia suntem noi

iar poemul este un chapeau - parerea mea - traiesc in umbra lor

Vă mulțumesc pentru semne...

D-na Maria Marcovici - frivolitate, spuneți... da, sunt neserios... și obscen. În versuri. Dar Ausschwitz-ul n-are nicio legătură cu asta. Au fost alții frivoli, obsceni, tragic de odioși înainte de mine. Aici e o metaforă a tot ce e rău, d-nă Marcovici, nu o poză a frivolității... Vă mai aștept, promit să postez în viitor ceva simplu și delicat ca o corolă. Plină de minuni :)

Anni, mă bucur că a plăcut, eu n-am vrut să deranjez pe nimeni scriind despre... Poate că a devenit tabu, poate că nici nu mai putem privi înapoi, înțeleg... Vă aștept mereu cu plăcere
numai bine,
alex

pentru mine evenimentele de la auschwitz nu sunt decat rodul unui masacru comun. Hitler nu a fost singurul vinovat, sa nu uitam ca populatia l-a ales la conducere.
Despre text:
e pentru prima oara cand vad la dv. apelul solemn la divinitate, la Dumnezeu (asta poate si din cauza gravitatii evenimentelor). poezia are acorduri fine cu toate ca exprima o cruzime de neimaginat. in primele dou strofe, mi se pare mie sau apareti ca un protector in mijlocul unei turme de deziluzii si deznadejdii?
pentru mine acea nevoie a prezentei lui Dumnezeu mascheaza o mare incredere in divinitate. ,,te-am luat în brațe ți-am dat capul pe spate
privește cerul am spus
niciun dumnezeu\".
foarte frumos,
Numai bine,
gabi

gabriel, multumesc pentru trecere :)
bucuros ca ti-a placut
numai bine,
alex

\"ți-am pus mâna la ochi
din palma mea linia vieții se scurgea în fâșii\"

imresionant cate stari ai surprins in cateva cuvinte;)

Diana, bucuros că ți-a plăcut. Mulțumesc pentru semn și... te mai aștept :)
numai bine,
alex