sunt apă și stuf

Mi se pare foarte inspirată intercalarea acelor monostihuri, fiindcă s-ar putea spune că acolo sunt pauzele de meditație, care te îndeamnă să revii asupra întregului, printr-o lectură \"în filigran\".
Sunt câteva erori de tastare: \"cioarbă\", \"supărafața\", \"vrasă\".

Un text bine realizat, melodios, mesajul ajunge la cititor.

\'\'în februarie delta e paralizată
țânțarii îi simți cum cresc pe sub alge\'\' - daca delta e paralizata cum de cresc tantarii? plus ca tot in delta
\'\'dimineața și moartea curg aici braț la braț\'\' repet, cum curg daca mai sus zici ca e paralizata.

plus ca sunt cam multe mirosuri in poezie:
apa de sulina, tutunul de pe degete, apoi a stuf,

plus ca, ai niste timpuri puse aiurea de-a lungul poeziei.

\'\'la sulina totul miroase a apă\'\' si la mare miroase a apa, si in Busteni miroase a munte.

niciodata poeziile cu stele galbene si rosii nu au fost atat de slabe. plus comentarii de iti vine sa fugi. halal a ajuns agonia! in loc sa ajutam autorul, citind totusi mai atent, il incurajam. facem doar sa-l mentinem la un nivel scazut. imi cer scuze, niciodata nu am facut astfel de comentariui, dar acum prea e de tot.

pe fond acvatic, un poem diluat, cel puțin pe alocuri.
n-am zis în părțile esențiale, și totuși.
diluat în mod inevitabil, poate. fie pe fondul leitmotivului, fie din cedarea în fața tentației instrumentarului poetic cel mai ofertant (sunt teme și zone lirice unde repetiția ca figură de stil, nu-mi pare a fi cea mai potrivită alegere, ba chiar dimpotrivă).

Alex, aș adăuga/spera că o recitire la 2 săptămîni după scoaterea din cuptor îmi va da puțină dreptate. de ex. detaliile artificioase de aici: \"eu sar în apa dulce sărată. mă scald în ea ca în moarte\". ornamente care umbresc strofa precedentă, după părerea mea, alfa și omega acestui mic poem. de dragoste, îmi place să cred. sau vreo 2 frazări teribiliste gen:

\"i-am dat țigări ne-a dat mămăligă cu
pește romeo s-a gândit la o căsnicie acvatică\"

care fac deliciul unora, uneori și al meu, dar nu aici


cam asta.

de ex mi-ar fi plăcut finalul ăsta simplu:

\"romeo pleacă
eu sar în apa putredă ca mierea\"

(dar nu e o sugestie)

incredibil de la inima mi-a mers, mai ales ca acum tocmai despre Sulina scriam si eu.....te-ai scaldat bine in apa dulce a vorbelor si frazelor si bluzele de ginduri au fost bine puse in ibricul acela al tau de poet!

dacă ar fi să spun și să suțin cu tărie, ce îmi place mie la poeziile tale, este tocmai această aparentă confuzie ce naște mereu și mereu întrebări. te duci departe cu gândul la incredibila putere apei, frumoasă obsesie, trecerea aceasta permanentă între stări și stări. totul e o curgere misterioasă pe tărâmuri insulare sau peninsulare. elemente, simboluri care se interpătrund...
toate trăirile tale, așa cum le trăiești în momentul când scrii sunt de o sinceritată debordantă, ceea ce e un lucru mare.
am citit, recitit cu plăcere
Cristina

recunosc, de ceea ce găsesc aici. pentru că nu este un text lucrat, finisat încă. iar sugestiile de aici sunt chiar utile... :)
- ce nu înțeleg e de ce trebuie să existe mereu un titirez care se învârte mereu între apa dulce și apa sărată. pesemne e vorba de o repulsie la țânțati ori bărci, ori poate la sulinițe materialiste și... dulci. oricum, mulțumesc, maestre, pentru interesul pe care-l dai în încercarea de a-i ajuta pe cei mici. și slabi. așa că voi intra din ce în ce mai rar pe agonia, lăsându-te pe tine să descoperi talente incredibile. pentru că în \"toiul carnavalului nu se vede cum luna este năpădită de melci\"...

- mulțumesc pentru sugestii, treceri, păreri tuturor.
- petre, mă voi gândi la strofa aceea, mă bucur că... transmite :)
- george, mulțumesc. îmi place că ai văzut un soi de meditație acolo...
- angela, frumos spus apa originară, cam pe acolo mă gândeam și eu. mulțumesc
- ștefan, mulțumesc pentru sugestii. am ținut cont de ele. cred totuși că într-un loc paralizat se poate mișca și moartea și dimineața. mai cred că la mare nu miroase neapărat a apă, la munte-neapărat a munte :). ți se pare că sunt amestecate prea multe mirosuri pentru simțurile tale? apă, tutun și stuf? mie nu.
- leo, mă bucură aprecierile tale. mai ales că toate textele pe care le-ai apreciat tu (în ceea ce mă privește, firește), au fost considerate și de alții, mai mari, mai mici - ok :). exact linia aceea dulceag melancolică am căutat-o aici. bucuros că nu deranjează.
- radu, de acord. repetiția este o obsesie a mea. ai dreptate și cu părțile diluate de aici. voi mai lucra. fain finalul tău. pesemne că îl voi folosi :). mulțumesc.
- anni, mulțumesc, mă bucur că ai trecut, simțit

numai bine,
alex

mulțumesc perntru trecere...
mă bucură mult aprecierile tale, modul în care ai pătruns în... apa textului :)

numai bine,
alex

Textul este o fotografie de viață așa că și mie mi se pare prea mult când ai asemuit oprirea timpului cu aruncatul în moarte...
Dar dacă așa ai simțit ...