Jurnale

Îmi pare că ne-am mai văzut cândva. Aveai mâinile aspre de dor, aveai cerul sub unghii și nu cereai nimic. De ce când ceri aduci de fapt cerul înăuntru? De ce ruga este o gură de oxigen în sens

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

Un anotimp nou se tupilează tăcut printre semințe, flori roșii-muștar, scrijelind pe frunze o dâră de melancolie. O altă lume se deschide printre umbre văratice, răscoapte. Forfota se-ntinde ca

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

De-o parte și de alta a intrării în Horezu se întind tarabe pline cu obiecte unicat la a căror ”naștere” poți să asiști voluntar odată ce pătrunzi în tainele atelierelor de ceramică. Oamenii

MBMihaela Roxana Boboc

0

6

Eram cu tata în toamna lui 2002 prin coclaurile din Tulburea-Predeal Sărari. Afară o ploaie deasă îmbuiba pământul iar noi înaintam anevoie prin clisa groasă în cizme de cauciuc sparte, ținându-ne de

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

Subiect tabu! Oamenii cred că știu totul despre iubire dar nu știu nimic... Avem întodeauna timp de cumpărături dar rareori ne facem timp pentru o îmbrățișare sau un cuvânt de iubire. Ne e mai

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

Se spune la noi la români în popor: Nimic nu circulă mai repede decât gândul Adevărat. La ceas de seară îmi vin în minte Zilele și anii în care am stat prea mult pe gânduri Și am uitat să-mi

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

Între DA și NU e întotdeauna un POATE; între ALB și NEGRU sunt întotdeauna GRIURI; între IUBIRE și URÃ e intotdeauna o graniță prea fragilă; între FERICIRE și DURERE e mereu un spațiu numit

MBMihaela Roxana Boboc

0

0

Aseară mi-am prins gândurile în trecut, pe când copilă încă fiind, cercam iubirea cu ochi de îndrăgostit și respiram mirosul dragostei în amurgul văratic... Ai spune că anii ramân eterni la clipa în

MBMihaela Roxana Boboc

0

0