Petec de memorie

Remarc în primul rând ideea principală, împărțirea în două emisfere, înainte și după, a iubirii.

\"dacă aș mai trăi o zi
în afara timpului
mi-aș umple poala cămășii
cu un strop de inocență\"

așa, cum în copilărie, îți umpleai sânul cu cireșele culese de dincolo de gard. O lume pe care merită să o cunoști. Dacă citești acest poem. Un semn. Cu prietenie, Ioan.

foarte frumos finalul. Ultimul grupaj este deosebit. Mi-a plăcut cum ai realizat acea împărțire a peretelui, a iubirii. Înainte și după, da, apoi ieșirea din timp...
așa cum icoana
împarte peretele -
înainte și după
Dumnezeu - aș renunța la prepoziție aici ca să evit orice urmă de repetare a sunetelor.
Și aș apune:
dacă aș mai trăi o zi
în afara timpului
mi-aș umple poala cămășii
cu roșul merelor - sau altceva, alte fructe, ceva - tot inocența ar fi sugerată :). În fine, mi-a plăcut mult textul, sper că nu te superi că m-am jucat și eu puțin pe aici
cu prietenie,
alex

Ioan, ai sesizat foarte bine ideea principală a acestui poem. Este o lume frumoasă, așa cum bine ai spus.

Alex, ți-am urmat indicațiile, mulțumesc pentru sesizări. Fii binevenit să te joci și altădată:)

Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase!
cu prietenie, Mihaela

des cuvîntul \"peretele\". Taie din cursivitate.

LIM, mulțumesc de sesizare. Am modificat.

e mult mai bine acum. Scuze că revin, dar cred că și la acestea se poate renunța cu ușurință:\"spun că
dacă\". Și e un poem excelent.
LIM.

Așa e. Și pe mine mă deranja acolo, deși voiam a crea o oarecare continuitate între întrebare și răspuns. Dar parcă se împiedica poemul acolo.

Mulțumesc pentru implicare. Mihaela