Poezie
Zăbrelele copilăriei
Poem câștigător al ”Marelui Premiu - Agonia 2015”
2 min lectură·
Mediu
eliberarea de trecut nu-mi aparține, tată,
încă mă sperie sticlele aliniate pe spatele memoriei,
luciditatea că te vei duce într-o zi
și nu voi putea să te plâng,
pentru că o parte din mine
a rupt zăbrelele copilăriei și acum mușcă din liniște și dor,
ca dintr-un poem pe care nimeni nu l-a numit după sine,
de frica aceea când duci metafora la râu
să-i speli înțelesurile și curge în vene fluviu,
apoi te întorci străin de cel care ești,
de pereții la care ai urlat nopțile până la anevrism;
tata e un tablou care-și schimbă unghiul după păpădiile fragile
și sentimentul crește păgân de orice descifrare -
încă mi-e frică de mângâierile toamnei,
de frunzele desfăcute din obrazul cromatic;
îmi aliniez spaimele și le biciuiesc în cruzimea macilor
cuvintele ies bătându-se în piept
unde ești, tată?
tu, care m-ai pierdut de atâtea ori
până să te iubesc,
când orbecăiai printre fantasme și singurul mugur încolțea în vârful pensulei
silabe orfane se desprind de mine
și mama e frumoasă așa cum ai lăsat-o
cu buzele pline de pământ
doar eu mă îndoiesc de cer, iubire și de suburbii
cândva o să revin, copilă, într-un anotimp
purtând în brațe snopi de zăpadă.
Poem câștigător al Marelui Premiu ”Agonia 2015”
0411.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Zăbrelele copilăriei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14093846/zabrelele-copilarieiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RR“Partea” din tine responsabilă cu maturitatea “a rupt zăbrelele copilăriei” pentru ca aceasta să se elibereze de uitare și a zbura înspre prezent pe aripile amintirilor, acum, “frica” a “mușcat din liniște”, în miezul ei stau neînțelesurile, îți “aliniezi spaimele” la fel cum sunt aranjate cuvintele în “poeme”.
Nostalgia după tată se transformă în întrebări despre locul în care speri că ființează într-o altfel de viață.
Nostalgia după tată se transformă în întrebări despre locul în care speri că ființează într-o altfel de viață.
0
MBMihaela, mulțumesc, felicitări și ție pentru ceea ce scrii. Te urmăresc constant.
Razvan, frumoasă interpretare. Mulțumesc!
Razvan, frumoasă interpretare. Mulțumesc!
0
pentru că o parte din mine
a rupt zăbrelele copilăriei și acum mușcă din liniște și dor,
ca dintr-un poem pe care nimeni nu l-a numit după sine,
de frica aceea când duci metafora la râu
să-i speli înțelesurile și curge în vene fluviu,
apoi te întorci străin de cel care ești...”
un poem sensibil și delicat precum autoarea pe care o felcit pentru evoluția frumoasă din ultimul timp. felicitări și succes, Mihaela.