Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Acesta nu este un poem de dragoste

2 min lectură·
Mediu
Nu e descătușarea unei iubiri,
ușurarea pe care moartea o dă uneori,
risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le aștepți dar vin oricum
când nu mai contează
și nu te mai ating.
Acesta nu este un poem de dragoste,
dragostea rabdă toate, urcă pe umerii rugăciunii,
înalță copilăriei zmeie din nisip.
Nu știu să iubesc. Nu știu să nu iubesc.
Uit să te uit și nu uit umbrele pe care ochii tăi le aruncă peste bord
odată cu năframa roșie a înserării
când toate dor și nu mă doare
să te văd țintuit în lume când lumea e o corabie fără vâsle
să botezi neștiutele poeme după tine
dar să te lepezi de oameni,
de nimicurile lor,
de pământul de sub tălpile mele.
Nu dau bani flămânzilor din suflet
nu hrănesc gura anilor seci
sunt cenușă și mă șterg din anotimp
sunt cer și trăiesc din leșul iubirilor
se va vorbi despre noi cum alipeam cioburi
și ele prindeau viață mergând sub pământ.
Azi am plecat și ziua m-a urmat cuminte
nu aveam semințe în pumni nici lacrimi să le ud
nu aveam nimic al meu când te-am cunoscut
doar crucea ca o brazdă peste singurătate
și lemnul ei plângea în mine
plângea și nu puteam să opresc poezia
curgând pe mirul frunții.
Tu nu știi sau poate tocmai pentru ca știi, taci și te lepezi de cuvinte
sunt mici și bat surd în geam, bat surd în lumină
fereastra morților s-a aburit înăuntru îngerul culege vise
sunt mai frumoase oasele lor,
sfinte încă, plămadite din dor.
Timpul trece care încotro apucă o pâine și colțul ei alunecă în mâinile copilei
Iartă-mă, mamă, când plecam de lângă tine,
umpleam plămânii cu joaca și te uitam
cu grija pe umeri
Acum să nu-mi pleci odată cu bulgărele desprins din lună
odată cu dragostea nepoemelor mele.
Aceasta nu e rugă de seară
Dumnezeu știe că îl chem rareori dar El vine,
vine pentru tine.
I-am spus zilei să îl aștepte în genunchi
cu soarele în palme și ea mi-a aruncat firimiturile acestea de poem
pe care nu-l voi numi nicicum.
028281
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
352
Citire
2 min
Versuri
48
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Acesta nu este un poem de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14121747/acesta-nu-este-un-poem-de-dragoste

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-diaconescuND
Aș vrea să fac o analiză și nu sunt în stare. Mă opresc totuși la:
"risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le aștepți dar vin oricum
când nu mai contează
și nu te mai ating." par a fi scrise pentru mine. M-am regăsit în aceste versuri și pentru asta îți mulțumesc.
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Am crezut încă de la început în sensibilitatea creatoare și talentul Mihaelei Roxana Boboc. Nu uit că aceste semne le-am văzut chiar și într-un text aflat (pe drept sau nu) la secțiunea „Atelier”, text pe care l-am înstelat, exprimându-mi părerea despre ceea ce văd bun și despre neajunsurile acestuia. De-a lungul timpului, am urmărit ce mai scrie pe aici și, dincolo de unele șchiopătări sau dulcegării stilistice, semnele acelea pe care le văzusem se păstrau.
Acum, dau peste un text care începe oarecum ezitant, unde metafora „umerii rugăciunii” mi se pare nu numai facilă, ci și clișeistică. Apoi jocul acela al contrastelor pare a păstra aceeași amprentă. Însă, citind până la capăt, mi-am dat seama că ar putea fi doar un intermezzo al descătușării sensibilității, fiindcă, începând de la versurile „Uit să te uit și nu uit umbrele pe care ochii tăi le aruncă peste bord/odată cu năframa roșie a înserării„, textul capătă prestanță, fior liric și un mesaj în fața căruia te oprești cu un „farmec dureros”, ca să amintesc de una dintre amprentele sensibilității eminesciene.
Dacă inspirația creatoare și respirația poetică nu ar avea sincope, mai ales în texte ceva mai elaborate, cum este și acesta, cred că Mihaela Boboc ar putea scrie, în viitor, și poeme memorabile. Oricum, e frumos ceea ce a scris aici.
0