Poezie
Dor de...
2 min lectură·
Mediu
...sărutul așteptând lacom să inunde plămânii
cu zvâcnetul pașilor în cuibul nostru
unde păsări de pradă adulmecă sângele
țâșnind în cascadă spre ochiul de pădure
unde un mesteacăn înfipt într-o limbă de pământ
sfidează gravitația;
acolo o mână adună în vârtej polarizând memoria
ca o vată de zahăr alunecând pe băț inevitabil
există un singur sens al curgerii
timpul nostru se mulează precum apa de pietre
săpând albii de râu
nimeni nu se întreabă de unde vine izvorul din care
beau cu aceeași sete copiii și străbunii
dar tu cunoști alt neastâmpăr decât cel al setei
te privesc cum te întorci spre rădăcini cu emoție infantilă
tu crezi că nu înțeleg dorul tău
pentru că nu mă adap din el
doar îl privesc din unghiul meu
același cu care conturez obsesiv
schițele unui oraș cu străzi pictate în alb
cu zeci de mâini susținând pilonii
mâini de copil
aceeași zbatere creionează traiectoria
alte linii rupte parcă din puntea pe care
Dumnezeu a lăsat-o în treacăt
odihnindu-se între două creații;
în zidurile orașului
în cele patru puncte cardinale
o altă Ana își îngroapă călcâiul
eu îi cunosc secretul
ca un ecou spărgându-se
în podul palmei
și dorul ei
mă-mbracă în fiecare zi altfel
același dor de...
083694
0

\"un mesteacăn înfipt într-o lumbă de pământ
sfidează gravitașia\"
\"schițele unui oraș cu străzi pictate în alb\"
Și mai sunt imagini remarcabile în acest poem. Cu prietenie, Ioan.