substanța iubirii

Ultima strofă (și celelalte versur) m-a convins că merită să iubești și să citești poeme de A.G. Interesantă ideea de a citi pe Cioran pe aptul morții. De fapt descopăr multe idei scrise cu apetit liric și devenite poezie. Cu stimă Ioan.

ioan, multumesc...
ma bucur ca ai trecut pe aici si nu ai tacut :)

alex

Alex, ai început să combini substanțe, ca la chimie. numai că, de data asta, în laboratorul iubirii. se pare că doar tu cunoști proporțiile și numai tu poți rezolva ecuația chimică.
ei, ce să spun, doar că era să trec fără să las un atom aci, în poemul ăsta de toată frumusețea poetică!

Ottilia Ardeleanu

amestec de ironie cu serozitate, cumva eu nu mai inteleg ce percepi din iubire, mai trebuie lucrat la traseul pe care te duc ideile, si daca vrei sa te zguduie sa fie macar din cauza drumului, nu ca ii lipseste carutei o doaga. sau fa sa fie asta cu doaga mesajul, acolo unde intra cioran dar sa intre altfel

mulțumesc pentru semne...
ottilia - substanțele vorbesc :). între iubire și resemnare e doar un pas, tot asa cum între iubire și moarte. Sau tristețe. A dracului chimie... :)

elia - să înțeleg că lipsește ceva jocului meu cu substanțe :)... poate aflu ce...

alex

nu stiu ce si cum, dar cand imi dai in final chintesenta iubirii simt nevoia sa ma protejez, adica nu inteleg nimic, nu vreau. aici e ceva intre cum spui si cititor, o cheie

elia, ai văzut bine, e ceva între joc și serioziozitate, nu neapărat ironie... Partea cu substanțele din finalul grupajelor se vor grave :), începutul lor - o joacă... De ce să te protejezi de chintesența iubirii (mă mir și eu de cum sună), când poți vedea aici o prelungire prin iubire a morții, resemnării, tristeții. Până dincolo... :)
În fine, nu am reuțit eu a reda totul ăsta, sunt conștient de asta, voi mai... medita

alex

sa presupunem ca ea chintesenta iubirii e doar un pocal, aici iti apartine si caruta de idei are pretentia de a transforma energia cititorului/alchimie/ in ceva lichid sentimental pentru pocalul tau.

ma mai gandesc la variante de raspuns: ce percep , ce nu vrau, ce vrei.

Frumos poem, cele mai reușite sunt a 2-a și a 4-a strofă, pentru că te tulbură la un nivel la care nu te-ai fi așteptat. Remarc versurile:

să-i reciți nepoțelului de cinci ani
\"nu trebuie să te sinucizi deoarece o faci întotdeauna prea târziu\"

să mă săruți al dracului și când
mă vei fi uitat de 1000 de ani
asta ar fi chintesența
iubirii

Mare dreptate ai în treaba asta.
Mihaela

mihaela, mă bucur că ți-a plăcut...
nu știu câtă dreptate am, asta am simțit atunci, scriind :). A doua zi e posibil ca totul să se năruie, sau, cine știe, să mai urce o treaptă...
mulțumesc,