prietenii mă strigă mi-re-la

\"că tare-i frate beznă între
prieteni și noapte\"

un final deosebit la acest poem interesant. Cine o fi această misterioasă care pune stele... pe cer, probabil inventează povești, se agață de cer, înflorește și din nou probabil mai e și afectată de propria însingurare și vine noaptea și alungă singurătatea poetului. Cine oare?

\"ca și cum ai tasta trei clape pe pian
și haț
arunc o stea

pe cer\"

Semnificativ. Cu prietenie, Ioan

ioan, e fie o muza, fie o ne-muza care se joaca de-a v-ati ascunselea cu judecatile de \"valoare\". Se voia ceva ironic, dar nu e stilul meu, asa ca din rea, am facut-o... bunicica :) Multumesc, ioan

alex

chiar e ironic, doar că e subtil. Nu doresc a ghici cine e. Nici nu are importanță. Bine că pune stele pe cer, bine că iluminează singurătatea. Pentru tine cometă. E OK.

mi re la e joc, armonie, refren. o zână ce te înalță, aruncă stele pe cer, te inspiră, îți aduce prietenii, te binedispune.
o \"sclipire\" de moment, poate. o nălucă.

oricum, jocul tău de cuvinte este foarte important. imaginile se derulează ca-ntr-un videoclip în care, desigur, apare și pianul :).

am lecturat cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

prietenii ma striga si vibreaza notele conform parfumului lor sufletesc unic.acesta e numele. si le raspunzi un poem, un intuneric cu o cometa si ceva sclipici. judecata de valoare a sinelui cui?a celui ce striga sau al ei? frumoa prin puritate, un pic de alt6ceva intr-un pradator cu privire

mulțumesc pentru semne...

liviu - eu subtil? :), ei, mă bucur că am reușit. mulțam

ottilia - frumos ai văzut acolo un refren, chiar m-am gândit așa. E bine când cititorii devin parte a totului :)

elia - prădător cu privire, spui :), puritate... să le spunem judecățile ei de valoare...

vă mai aștept aici, cu drag,

alex