Poezie
the next room
transplant
1 min lectură·
Mediu
stau la masă cu prietenul meu
îmi aprinde o țigară fără filtru
un câine i se târcolește la picioare
o clipă două
văd prin ochii lui cum se gudură adâncul
pe retină
chiar la suprafața privirii
superficial
dar refuz să privesc - amețesc
îmi pierd echilibrul
ca atunci când am mers cu vaporul
ne-am aruncat ochii în infinit prin
hublou
și distanța semăna cu o apă ondulată
aștept
tăcerea mușcă
se aude doar foșnetul țigării arzând
apoi tusea care sparge pereții
strat cu strat
până la
sânge
câinele și-a schimbat poziția
ia acum forma piciorului și soarele
îl lovește drept în colți
trage lumina de gene - spun
nu știu ce e în camera alăturată
niciodată nu m-am întrebat
prietenul meu o privește prin mine
e ca un ac acesta
ce-mi perforează pieptul
câinele nu mai sforăie fred
s-a făcut ghem și bate ca un clopot
unul viu
am primit o inimă nouă nu-i așa fred
064.238
0
IB
