Maria Gheorghe

\"deocamdată îmi pare conturată o curbă integrală. derivând se obține ecuația\" unei singure oglinzi… cu țărmul salbatec și cu zmeul… vis fără sfârșit… dintr-o filă …

mon homme
a pris sous son bras
la falaise sauvage
et un cerf-volant
la lune
traversant à l\'instant le sentier
a effleuré l\'Infini
au profond
du rêve
sans fin

.......................

Intregul

Intregul tot e complicat,
Omul nu poate-a-l intelege,
Este probabil guvernat
De o profunda mare lege.

Ca parte-a lui, noi nu putem
Cum vrem sa-l controlom,
In ele e eternitatea,
Spre care toti o sa plecam.

E intelept atunci sa fim,
Cu-ntregul tot in armonie,
Dorinta de a-l domina
E cea mai mare ineptie.

(George Isac, Kingston, Ontario, Canada, din volumul de poezii « Noi si Intregul »)

......................
Mama

Marele Intreg, ca sa ne-nvete
Ce-nseamna dragostea curata,
A inventat cuvantul « mama ».
Iubirea mama ne-o arata.

Ea ne-a vegheat atatea nopti,
Cand eram mici, plapanzi, firavi
Sau cand in viata ne-a fost greu
Sau cand am fost poate bolnavi.

Ea s-a rugat necontenit
S-avem noroc si fericire,
Mama, sic and e-n Paradis,
Tot ne vegheaza cu iubire.

(George Isac, 16 Septembrie 2007, Kingston, Ontario, Canada… din volumul de poezii « Noi si Intregul »)

........................................
Matematician de prim rang din scoala profesorilor Grigore Moisil si Gheorghe Marinescu, carora le-a fost asistent, in cei patruzeci si cinci de ani de profesorat, George Isac acopera optsprezece domenii matematice dintre cele mai variate si cele mai moderne.

Deschide si dezvolta paisprezece domenii de cercetare, din care cu mare aplicabilitate, Teoria Complementaritatii cu aplicatii in optimizari, elasticitate, economii, Teoria Jocurilor, Control Optimal Stochastic, Optimizari, Sisteme Dinamice, Analiza Numerica, Teoria Biburcatiei, Procese Convexe si Modele Matematice pentru Economii.

Deziluzionat de gloria umana data de societatile profesionale, a decis la un moment dat sa nu mai fie membru al niciunei societati, in schimb, este membru in comitetele editoriale a sase reviste de prestigiu, autor de monografii fundamentale si o suta saptezeci si doua de articole, visiting professor a saizeci si cinci de universitati si institute, matematicianul George Isac face pasul spre poezie prin poarta unui vis din 1983.
…………………………….
Universul poetic al poetului George Isac are dimensiunea spatiului din care s-a nascut. Samanta acestui spatiu este Visul, iar locul de germinare este Viata. Ca o insula nascuta din ghinda cazuta sub cascada, in spatele stejarului, din aluviunile gandului, ca o delta intre gurile fluviului si mare, memoria poetului extrage prin radacinile ei, din subconstient, afectul transformat, alchimizat de varste si maturitati. Spatiul paradisiac al copilariei, al tineretii si experientele vietii supuse de topirea timpului revin in memoria poetului intr-o armonie de zone simfonice, vizuale si tactile. Recuperari ale spatiului copilariei imbinate cu reconstructii care nu de putine ori capata accente dramatice, nostalgice, sunt duse pana in pragul reflectiilor filozofice din Intalnirea cu Marea Poarta.

George Isac : « Sunt matematician si, ca om de stiinta, doresc sa precizez ca stiinta incearca sa inteleaga natura si universul prin modelel matematice, or modelele matematice nu trebuiesc confundate cu realitatea, care este mult mai profunda. Este foarte important sa demistificam stiinta si sa-i prezentam limitele si neputinta. Stiinta este un instrument ca toate instrumentele create de mintea umana, iar realitatea este un oceam infinit plin de necunoscut. Acesta este Marele Intreg, iar noi suntem o parte minuscula din el. Cel mai intelept lucru este sa fim constienti de acest fapt, si sa ne punem in echilibru cu Marele Intreg pentru a gusta asa cum spun in una din poeziile acestui volum, din marea bucurie. Poate ca Marele Intreg e Divinitatea ».

(Ioan-Mircea Popovici, intr-un Cuvant Inainte de « Noi si Intregul »)
....................................................

Cucul

In fata mea se intindea
Un lan imens de grau,
Un cuc se auzea cantand
Intr-un copac langa un rau

Cand ascultam cantecul lui,
Ma cuprindea o bucurie,
Cantecul lui ma intorcea
La anii din copilarie.

Cand eu eram copil, stiam
Pe malul unui rau, un nuc,
Acolo ma duceam s-ascult
Cel mai frumos cantec de cuc.

(George Isac, 22 iulie 2007, Histria, Romania, din volumul de poezii « Noi si Intregul »)
.......................
.............................
..................................

Infinitul e scapat din mana, sa cuprinda, cu totul, visul... matematic doar, cantecul urca si coboara pe un portativ 8x8... altfel, e in \"gardul\" valurilor ce separa dimineata de orizont... si noaptea de tacere...

pomul parca vorbeste, gesticuland cuvintele, cu crengile... iar plaja, il asculta...

si multe sunt aici care nu se vad, dar se aud doar din fosnet… si latratul ponnei...

Daca vreodata am sa fiu
De toti abandonat,
Intregule, as vrea sa-mi dai
Ce niciodata nu mi-ai dat.

Mi-ai dat candva copilaria,
Un strop curat de Paradis,
Mi-ai dat iubire, mi-ai dat dor,
Si multe vise mi-ai ucis.

Intregule, ca sa-nteleg
Ca omul nu-i nimic in sine,
As vrea sa-mi dai singuratatea,
Ca sa ma pot topi in tine.

George Isac
(“Cerinta”, 7 august 2007, Kingston, Ontario, Canada – din volumul “Noi si Intregul”, editura EX PONTO, Constanta, 2008)

dupa o atata exegeza... vin si eu un pic... pic... pic, doar in franceza, din lipsa de alte cuvinte care sa acopere acest al 5-lea gand:

voilà la chute d\'une plume
prends-y un point comme cible
donne à l\'archer le silence et la force
de te mentir... le reste s\'arrêta à la 5-ème pensée

de multe ori, din cautari... ajungi descult la un concert de adieri...

\"dacă ai fi privit bine
cum trecea el
între cele două scaune
și grupul de personaje
ai fi văzut că
mereu se întâmplă să alergăm sau să așteptăm\"

mersi, Pasa, ca ai trecut... si nu-i multumire de complezenta... cine stie, poate intr-o zi ne vom intalni la o cafea amara pe care s-o-ndulcim cu un zambet sincer de odinioara... venit din copilarie, cand impacarea (chiar cand nici n-a fost de cearta) nu se lasa asteptata decat de o lacrima...

despre copilarie sa vorbim la prezent...
maria

asa-i povestitorule, ai simtit bine ca-i nostalgie si poemul l-ai vazut bine, poate tocmai pentru ca l-am lasat la urma. ca sa fiu sincera, de la el incepusem, dar au venit ele, tesatoarele de cuvinte, si-au zis ca nu se poate asa, si ca ar fi bine sa las la inceput ratacirea-n amintirile mele dragi, iar pe el (fragmentul de crin) sa-l las la urma. multumesc pentru semn. pentru mine, semnul unui povestitor innascut este platosa si scut. las usa deschisa si lui Pasadia. daca el crede ca nu ma strauiesc sa fiu cat mai libera de tarm, de carare si de zare, se insala. corabia mea o duce dorul de acasa si acolo-n rodador gasesc si eu golful unde pot trage pe furtuna.

intr-o zi, poate voi scrie o povestire cu vizita unui povestitor indragostit de poveste,... ca de aceea este...

maria

Multumesc, Cristian, pentru \"perspectiva\" punctului de vedere dinspre gandul tau… am spus din primul vers ca ratacesc in sloterisme, personajul de tinerete al lui Yannelis. Iar zelkanismele sunt perlele lui care le gasesc rostogolite peste tot… din punctul meu de vedere, in cele ce urmeaza, nu este nimic altceva decat celebrul Sah cu hazardul, in care cineva se face ca joaca cu hazardul fara a stapani nedeterminarile operatiilor fara sens…

\"Între limite se află neîndoielnic o infinitate de posibilități...Toate aceste resturi se acumulează undeva în subteranele ființei, ca niște particule de hazard.. Eu, de multe ori, nu fac nicio mutare până când pe tablă nu s-au strâns toate semnele. Și mai știu că, printr-un hazard, noi, toți pionii ce vom cădea pe câmpul de luptă, vom reveni cândva pentru a savura victoria. Chiar dacă timpurile și-au luat măsuri de precauție pentru a împiedica vizibilitatea drumului, nimic nu poate fi închis pentru veșnicie. Va veni și vremea când se va vedea cine trișează... Remiza va fi mai importantă decât o victorie\".

In ce ma priveste, am pornit spre originile creatiei lui (imp), si-n cel din urma, nodurile de rezonanta nu pot decat sa ma bucure…. eu nu joc la castig… intre semnele lui, am ales jumatatile Magritte... adica spatiul acela gol lasat in profil poetic al tarmului vrajit... (titlul unei picturi Mgritte)… eu cred in \"constanta\" mea fara incapatanare, ci cu bucuria \"jocului\" pe un Tarm Inalt… nu totdeauna ma prind bine in joc, dar asta-mi da avant sa iau urcusul in piept, cateodata de la inceput, altadata… de acolo de unde simt eu c-am ramas…

Va propun sa faceti un exercitiu poetic cu \"rafala vantului\" si sa vedeti cum e cu remiza:
\"am sărit peste întrebarea serii ne-am privit și-am zâmbit a remiză...\", asigurati-va ca ceea ce se vede nu-i neaparat si ceea ce este…

M-as bucura sa stiu ca am intrat intr-un spatiu poetic batand drumul la pas, si nu pipaind doar metafore…

Nu toate se gasesc in aceeasi univers, chiar daca sfera e una singura si inveleste Intregul… \"jocul\" lasa urme de cantec si gand… mergeti, macar din curiozitate, si pe scara de la aceasta adresa… nici aceasta nu-i o pipa…

http://francais.agonia.net/index.php/author/0021767/index.html

Cu deosebita consideratie pentru vizita,
maria

pas descult prin infinit, semnul tau ma bucura, chiar daca e cu tristete… imi confirma o data in plus, daca mai era nevoie, ca \"poetica\" lui Yannelis, in toate ale ei, este de neconfundat… iar ce vezi tu aici nu-i chiar ceea ce pare… \"aceasta nu este o pipa\", ar spune maestrul Magritte… sa fiu un \"epigon\" al \"maestrului\", pentru mine este o bucurie… tristetile mele sunt in alta parte… mult mai departe de ale tale…

sa ai un an bun, inconfundabil in toate ale lui… cu sanatate si impliniri pe toate \"planurile\" vietii… personale si poetice…

multumesc pentru popas
maria

Titlul nu mi s-a părut ne-poetic, doar expresia unui dar sec peste care a început să cadă o ploaie de fulgi hazardând albul. Sfârșitul e însă așa cum spui, dilematic... să fie Ponna... Bombonel... nu e îndoială cu întrebare... e oricum Ashador... și tu știi că eu nu sunt în Voiaj, pentru că alatu-i Voiajul... din care, dac-ar fi vorba darului bun, ar fi că doar \"ceea ce suntem, e darul dat de Dumnezeu noua. Ceea ce devenim este darul nostru către Dumnezeu\"

Ashadar, să fie! Un an primit în dar și dăruit apoi prin gând și faptă, bune ca El.

\"Eu să mă scald în gândul ce-a rămas, să urc cu el sperând cascada...\"

elles sont de retour
les prières couvertes de neige

la nouvelle année
sur le pas de la soirée
prend de l\'arc-en-ciel d\'une été
un arpège de couleur et une pensée

par le pur hasard
dans la musette de Noël
plus bas que le joujou on trouve une ouverture
de monde filé à la hâte par la furie d\'un grand ogre

par-dessus d\'une histoire absurde
le bossu avec des chats
et perroquets
..........
puis
un
X
coupe
avec une basse
le ton

(P)

m-am trezit că de mine se luase un dor, sărindu-mi în brațe…
știi cine-i?

mi-amintesc si eu, fara dileme, dar cu nostalgie, de strada mea… de tramvaiele care treceau dintr-o directie in alta, mereu cu aceleasi capete… si de gangul dintre Aschiuta si Fiat, care ma scotea in statie...

m-ai adus pentru o clipa luuuuuuuuuuungaaaaa, de la intrarea in bloc, la iesirea in statie... prin oglinda retrovizoare… si-ntr-o ordine... aleatoare...

doar un semn, si-ti las si eu unul, sa fie de un Nou An cu sanatate si multe alte bucurii!

Multumesc pentru darurile toate, de aici si de acolo... de acolo, unde ai deschis fereastra cu pareri albastre inspre o alta poveste… de aici, ca ai venit sa vezi ce mai face Maria Pictorului de Sarbatoarea Nasterii... totdeauna, darurile tale sunt o bucurie ce o imparti cu lumina, doar c-o simpla ordine de gand...

o parte din colind la care m-am oprit pe scara ce n-am ales-o… i-am mai pus o treapta si pe ea am urcat, oprindu-ma la fiecare clinchet de clipe… intre cate doua, curge ca printr-o clepsidra, intamplarea… unui portativ din tivul cu motiv al lui Yvves…

mai sunt scari, nu le-am numarat, dar le-am adunat…. pana cand am auzit-o pe Ponna... am ascultat...

du hasard s\'approche
une feuille d\'une pure pensée
la vie se fait de la place dans le rêve
le rêve continue son chemin, toujours plus loin
où il s\'arrête un petit instant pour regarder sans regret au delà de soi-même

Craciun fericit! et une Nouvelle Année de rêve!

o dovada in plus, ca o exceptie de la regula echilibrului dintre... iata cum ermetismul canta la inceputul unui interval de comemorare... multe, aicea, dor in lumina inteleptului corb...

de tac
ori cânt
și seara vine,
de fug cu ziua ce-a trecut,
rămâne un lătrat de câine
din cântul corbului de lut.

... in care creste fara de masura amintirea cu radacinile ajunse pana in prezent:

quand même il est arrivé ce qui habitait le hasard
un zéro absolu vint m\'agresser
il mit sa main dans ma gorge
en me tenant à distance
un peu sadique, il serra ma jugulaire
et sans me laisser un peu de temps pour respirer, il me dit:
dans le vide les équations sont vivantes. dès maintenant le rien est plus plein
et dans les mélis-mélos de monde les tourbillons s\'installent sereinement

............
dintr-o \"scrisoare\", arcada pontica... peste Voiajul gandului... apare si o pasare...

Les visages étaient sobres et tendus, sur le qui-vive. Vers 7h30, en soirée, je suis partie vers le Complexe, en direction de mes amis. Les tramways ne circulaient plus. La Place Maria était bloquée elle aussi. De Sinaia jusqu’au salon de coiffure, on pouvait y voir une marée noire de personne. L’agitation venait de commencer, les gens profondément chagrinés montaient dans les tramways et criaient tout ce dont ils s\'étaient tus si longtemps. C’était le début. Ce fut les premières gouttes d’écume d’un mets empoisonné qui ont fait sentir leur présence. Personne ne pouvait plus siroter sans qu’il soit plein jusqu’au bord. Il fallait vider, changer et oublier, ce qui a eu pour effet de réveiller bon nombre d’émotions. D’où venaient la force et l’assurance d’une justice absolue qui, en plus de flotter par-dessus et partout à l’entoure de nous, les rayons de ce centre avaient la force de t’imbiber et de te porter au septième ciel, tel un oiseau?
........................
.................................
........................
cu buricul degetelor de orb descifrez : viața este frumoasã prin ceea ce este
și mult mai frumoasă, mai adevărată și mai plină prin ceea ce ascunde.
sunt răni ce tac și-s răni cu sânge și-i sânge greu în rana ta
și-i un colind cu întâmplarea din seara strânsă sub o stea.

vin si eu cu o rama pentru tabloul acesta de Sfantul Andrei, protectorul Romaniei... nu stiu cum sa pun rama... vezi ca are mai multe culori... s-o pun cu rosu pe dreapta si portocaliul pe stanga... galben sus... sau s-o intorc? mereu am ramas intr-o (di)lema alterata la cap ... de aici de departe, as lasa fara rama, poate hazardul nu-si mai face de capul... lor...
dupa 20:31 s-a schimbat ceva?
..........
un rayon rouge
couvre le jaune-orange
dans un nouveau cycle le rideau tomba
des pierres jumelles signes de silex semblable
en dessous de la brise alpine \"o corapină\" en pente est à la dérive
le Minotaure légèrement blessé désorienté revient dans le quart d\'une (sph)ère
l\'amnésie efface les 5 premiers cycles et dans le hasard reprend dès le début

am cautat candva o clipa ce o stiu acum fragila, intre un prea tarziu trecut si nu asa devreme... si am gasit o mare-inima en forme \"d\'insoutenable légèreté de l\'être\"...

a fi... fiinta
être... l\'être

entre Zéro et l\'Infini se trouvent deux rayons de sphère un sigle de l\'impossible fait un nœud sur un clin d\'œil et au milieu dans le point G éclate de nouveau la semence de tout ce qui est le plus mystérieux du credo...

candva... un jour

Voiajul continua...............
.....................................

........ \"Ponna latra in spatele scarii\"... pe scara nu e nimeni, doar la intrare \"caisul cu semnul mirarii\"... sa-i dau un motiv, ma asez pe o treapta, iau cartea care e aproape, o deschid la intamplare... la pagina aceasta incep sa citesc, de sus, de la titlu, in jos...

il se passe le soir

les soirs passés venus je l\'ai pris pour une ombre
nous nous sommes salués parmi les étagères remplies de cartes
un petit signe pour nous entendre plus tard sur les boutons
les voisins de l\'escalier comme moi Ioan-Mircea
je me suis tu
qu\'il soit le premier
transylvain - mathématicien
il joue au tennis de champ
il est alpiniste fait du yachting joue aux échecs
seulement le nom de famille est Fitz
.........................................
...............................................
tacerea a inceput sa-mi cada in gand, precum frunzele la sfarsit, in sus...
mai mult nu pot sa spun, chiar de-as stii sa pun pe fiecare treapta cate un punct, sau virgula, sau acel rar \"compromis\", punct si virgula... \"la intrarea pe scară... (e deja)... caisul cu semnul mirării..... nici de vreo intrebare nu-i loc in vant... si el e mut....

(le hasard est plus fort en soirée)

ne intrebam, in cor, cum de trec oamenii cu atata absenta pe langa \"agonia\" unei cauze, cum de nu au puterea lipsei de ignoranta?! intrebari dupa intrebari, cu timpul, lipsite complet de mirare... intrebari care aduna in ele atata revolta si dezamagire... cei care lupta cu credinta pentru o cauza dreapta si indreptatita... nu asteapta recompense, nici laude, nici marire... asteapta doar un ecou de solidaritate... si daca aceasta solidaritate, lucida si sincera, nu vine de la semenii lui, de la cel caruia oricand \"i s-ar putea intampla\"... ce sa mai astepte de la \"cei cu musca pe caciula\"!? cum si cu ce sa-i mai incurajezi pe acesti oameni?! strigatul lor in pustiu nu mai poate fi decat un exemplu, o invatatura... pentru cei care l-au abandonat, la o adica, de la inceput e mai sanatos sa lasi balta orice revendicare legitima, de bun simt. multe legi sunt facute de oameni strambi (ce sa iasa de aici? tot o strambatura de lege) pentru cei care isi dau sanatatea, confortul, viata, sa ramana drepti...

mare pacat cu aceasta \"rana vie\"!
mare pacat cu toate ranile!