X(P)

\"Eu să mă scald în gândul ce-a rămas, să urc cu el sperând cascada...\"

elles sont de retour
les prières couvertes de neige

la nouvelle année
sur le pas de la soirée
prend de l\'arc-en-ciel d\'une été
un arpège de couleur et une pensée

par le pur hasard
dans la musette de Noël
plus bas que le joujou on trouve une ouverture
de monde filé à la hâte par la furie d\'un grand ogre

par-dessus d\'une histoire absurde
le bossu avec des chats
et perroquets
..........
puis
un
X
coupe
avec une basse
le ton

(P)

m-am trezit că de mine se luase un dor, sărindu-mi în brațe…
știi cine-i?

tu-mi stii bine culegatoarele de scoici si de aceea cred ca-ti sare-n brate ponna. si pentru ca esti in Voiaj, nu-i exclus sa fie vorba de bombonel. tu ma traduci mai repede decat apuc eu sa scriu. mi-ar fi placut sa-mi spui ca titlul nu-i nici un pic poetic si ca ultima strofa-i dilematica, ca o discontinuitate verticala data de hazardul care-i tot mai absurd.

cu asta ma trezisem si acum e seara. greturile mari se consuma in singuratate. violoncelul ramane mut. pe partitura au aparut schimbari de ritm. silabisirea si bucata lipsa fac echilibrul pe tabla de sah. Verra mi-a trimis un castel cu tabla de sah si plop, sa-l pun spre ilustrare. Cand cantecul la ambele maini va ajunge la scara dubla se va vedea si castelul. nu te astepta sa fie piramida, casa cu iedera sau altceva... este chiar un castel primit de la Verra, geamana Adelei (cel putin asa spunea Pictorul (orb))

Titlul nu mi s-a părut ne-poetic, doar expresia unui dar sec peste care a început să cadă o ploaie de fulgi hazardând albul. Sfârșitul e însă așa cum spui, dilematic... să fie Ponna... Bombonel... nu e îndoială cu întrebare... e oricum Ashador... și tu știi că eu nu sunt în Voiaj, pentru că alatu-i Voiajul... din care, dac-ar fi vorba darului bun, ar fi că doar \"ceea ce suntem, e darul dat de Dumnezeu noua. Ceea ce devenim este darul nostru către Dumnezeu\"

Ashadar, să fie! Un an primit în dar și dăruit apoi prin gând și faptă, bune ca El.

Îmi place asta \"s-au întors rugăciunile ninse\", îmi amintește de poetul Daniel Turcea care s-a prăpădit tânăr. Deasemenea, \"apoi taie cu bastonul un X\", asta îmi sugerează seninătatea unui sfârșit indecis, curios, nu? Dar miezul poemului nu are nici el vreun cusur.

dau poetului ce-i al poetului si poeziei ce-i a ei. dincolo de aceste fragmente de Infinit, bucati de imposibil facute coada de zmeu de hartie pentru un copil si-o copilarie. de acolo asa se intorc rugaciunile, ninse. de aici, tot mai albastre si punctiforme (multiforme, precum funtiile complexe elementare. de la radical din z pana la Zelkanu nu ramane decat o invartire de roata in sloterismele lui Sloterius)

din cand in cand
un imposibil gand
isi face loc in mine pe pamant
si-n nesfarsita clipa din lungul semn de carte
imi ia o dimineata si o noapte

la noapte va cadea o stea
bataile ceasului se vor termina in focul de artificii
o tampla-si va gasi linistea intr-o piatra
gand rotunjit precum maiastra fara aripi
isi va lua zborul
cocorul
va sparge amintirea clipei cu ciocul
o intamplare cu carul mare explica norocul din jocul
coordonatelor curbilinii rastignite polar
intr-un zar

De anul nou să ne rugăm Domnului să ningă ușor cu bucurii, să nască în noi un curcubeu de reușite și-n sacul lui Moș Crăciun să descoperim rețeta unei vieți senine și liniștite, iar în mintea noastră să strălucească numai gândurile pozitive.

Razvan, urari de bine pe tot anul si-n fiecare clipa, n-o lasa sa fuga fara rezonanta din oda bucuriei, cu toate nuantele ei fixate in doua focare. Ca-n conul pozitiv al intamplarilor de ordine elipsa-i mai potrivita ca cercul din cauza binarului da si nu. si-n impacarea acestora este taina idealului rotund. asa se face ca acum zic:

adu-ti aminte
fa puntea spre lumea
din cercul acela alungit
vezi unde sunt focarele
da foc
arde tot
din cenusa
va renaste
pasarea fara aripi
maiastra

fiecare avem dreptul la pasarea phoenix si sentimentul acesta-i mai puternic in nodul anilor...

...dacă imi permiteți să spun, această creație cred ca este adresată elevilor dumneavostră din care fac și eu parte...spun această afirmație datorită frazei... \"peste întâmplarea absurdă cocoșatul cu pisici și papagali\"...dar nu ințeleg de ce?... intamplarea absurda...

Poezia nu este ceea ce crezi tu
si nici ceva din ce cred eu
sau ce credem noi
la un loc

asa cum marea
nu este ce vad eu
si ce vezi tu
completata cu
ce nu vedem

ea este ca o regina-n
imagini sunete si culori
metafore de nicicand si uneori

undeva dincolo de epuizare
un mugur o floare si-o mare

ea este si muta
si soprana
si corul si orchestra
din Oda Bucuriei

este si intelepciunea Batranului
si puritatea cu nebuniile prunciei


in ea gasesti cele mai absolute
adevaruri locale
niciodata insa
in Poezie
nu gasesti:
solutii la ezitarile tale
la amanarile abordarilor verticale
la verificarea criteriilor de convergenta
la identificarea limitelor fundamentale
ori inspirate substitutii si
aducerea la formele Igitur
rezolvabile dintr-un singur tur de forta