carouri de iarnă

ho,ho,hooooooooooooooooooooooooo!

\"concertul de vioara si altceva plutesc toate-n magica seara.\"
Sarbatori fericite!

Ioana

raspund sincopat. am fost plecat cu colindul. aceleasi urari, pentru sarbatorile de acum si cele care vor veni. sanatate si cele ce-ti tin echilibrul in bucuria si tristetea de a fi. sarbatoarea darului, ca o renastere, sa-ti plimbe clipa lunga prin copilarie. despre ce-o fi sa fie, prezicerile dau intotdeauna gres... dintr-o (imp):resie de tarm, e sarbatoare mare...

Este greu să mă apropii de poezia dumneavoastră. E o nebunie ce te captează, nici nu-ți dau seama cum si te trezești rostogolindu-te, mai tare, tot mai tare ca pe un topogan cu apă. Nu te poți întoarce, nu poți abandona oadata ce ai pornit la drum iar finalul te duce “pe o alee fără capete”, “până-n tainele așteptării și-ale depărtării.” Rămân c-o senzație de mulțumire, de împlinire. Și mi-e bine.

Sărbători luminoase, vise luminoase!

iar eu ma simt pe sanie si ninge si a atat de frumos poemul!

sarbatori fericite!

as

iau trei puncte. unul de la Doru, unul de la Angela si unul de la Yann. gasesc centrul si desenez cercul cu firul de grau crescut in fereastra mea. rotesc cercul acesta jurul Craciunului si obtin locul in care ninge fulg cu fulg.

Dorru: Demult, în vremuri de care nimeni nu-și mai aduce aminte, toți trandafirii de pe pământ erau albi.

angela: peste două ape se întinde un pom de crăciun
oamenii sar de la un mal la altul

Yann: veniseră
la mine, la atelier ,
niște oameni de zăpadă
să mă colinde
cum aveam prea cald ,
am coborât la ei

După ce m-au sorcovit
și toate celelalte
unul a rămas la intrare
și-a zis că el vrea să urce
am încercat să-l lămuresc
dar el o ținea
că vrea să-l vadă pe toboșar

\"de întâmplare se apropie
o frunză de gând.
viața-și face loc în vis,
visul merge mai departe...\"

uneori...nu trebuie să înțelegi chiar tot...și poate să-ți pară frumos sau potrivit chiar și-așa...
frumoase versuri...
afară ninge chiar acum de Crăciun, cum n-a mai nins demult...ninge parcă din suflet...
Iulia

o parte din colind la care m-am oprit pe scara ce n-am ales-o… i-am mai pus o treapta si pe ea am urcat, oprindu-ma la fiecare clinchet de clipe… intre cate doua, curge ca printr-o clepsidra, intamplarea… unui portativ din tivul cu motiv al lui Yvves…

mai sunt scari, nu le-am numarat, dar le-am adunat…. pana cand am auzit-o pe Ponna... am ascultat...

du hasard s\'approche
une feuille d\'une pure pensée
la vie se fait de la place dans le rêve
le rêve continue son chemin, toujours plus loin
où il s\'arrête un petit instant pour regarder sans regret au delà de soi-même

Craciun fericit! et une Nouvelle Année de rêve!

Se intinde amintirea peste noaptea de Craciun. Tu zici: o simplă ordine de gând și eu vin cu observația matematicarului: asupra amintirilor relația de ordine simplă nu are putere. Doar ordinea intervalelor, care nu-i chiar așa de simplă, le-ar pune sub ascultarea simplității. Asta nu-i ca o băgare de vină, ci e ceva ce ține de aritmetica intervalelor. Apoi mi-am adus aminte de cărarea pierdută și-am zis să trag o diagonală cu un fir de grâu încolțit. Și-am dat de orb, altul decât Pictorul, de câine, de gară și de omul de zăpadă. Peste toată singurătatea din gara aceea plină cu lume, cântecul indianului de la metrou (dacă-mi aduc bine aminte) și-un card cu fotografii șterese în tren...
Pe aici a trecut firul de grâu: „În fața gării, copiii au făcut un om de zăpadă, cu aripi și o cutie de tinichea pe cap, în loc de oală... În noaptea asta, va dormi lângă un om alb și rece, să-i țină de cald și colinde...
... o familie tipic nord-americană, cu doi copii ca în reclame, o fetiță și un băiat... invitații sunt mătuși, unchi, bunici, verișori și verișoare... în cămin arde un butuc cumpărat de la Canadian Tire... curcanul e comandat, gata umplut, la St-Hubert… în casă nu miroase nici măcar a brad, că e din plastic... fusese păstrat în garaj, nu se spune câți ani... din canapeaua mea, povestea e de sărbătoare... lipsește mirosul de sarmale, dar mai ales de șorici pârlit pe paie… de cozonac, nu mai zic… pe masă, unul tradițional, cu fructe uscate... beton!... bucurie mare când se dă semnalul \"cadouri\"... orice e o surpriză...
(își mângâie câinele pe cap): e orb... m-a găsit într-o seară la ieșirea din tunel. A urcat și nu mai coboară decât pentru mine. Oamenii, mirați, spun că a așteptat o iarnă întreagă la intrarea într-o gară de provincie, și că pe-atunci a orbit. E ghidul meu bun... imediat ce o masca pune piciorul pe scara, latră, iar cântecul nu se mai aude… mereu, portretul e dincolo de aparențe...”

Am trecut de zece ori pe aici inainte de a scrie ceva. Universul tau e bogat si rodnic.Numerele si magia lor, spatiile guvernate de tot felul de formule sau constante iti sunt familiare...Pentru ce iti provoci ingerul pazitor deschizand :,,paranteze mov deschid pete solare/despărțitoare de ape\" ? :)
Plec cu impresia unui poem scris din suflet si dintr-o respiratie a ,,poeticii matematice\".
Dintr-un concert de vioara ...ascultat in mijlocul fluviului, Elena.

depinde de cum cade lumina pe lucruri si asta, la randul ei, de priceperea si sculele luministului. iar daca inchisul scenei sta-n peisajul deschis al plajei, pe langa decor si lumini, conteaza cantecul apei pe care-l recunosc doar cutiile de rezonanta. acolo, la mijlocul fluviului, unde zici tu, sunt bulboanele care mi-au placut de copil. de la cele blande si inspumate ale Crisului Alb, la cele aducatoare de moarte ale Mursului si chiar ale Dunarii. ma bucur ca nu te-au speriat locurile geometrice in care acum chiar viscoleste...