Ioana Geier

Bărbatul cu zâmbet ca Budda de jade nu pricepe încă nimic fix când ea trebuia să preia de la mine legea și cheia casei a început precaut să coboare din brațele lui și- a

Totul părea normal tu strigi golul interior mă face să strig înspre tine, Wenhai tu ceri să-mi spui mama când proprii copii urăsc să mă numească astfel hai că mi se rupe firul... nu mai scot

Ar trebui să merg in spatele tău in prima linie, pe mijloc, cu o tinută de doliu elegantă si toate lacrimile crestine nescoase incă dar, mamă , tu nu mi-ai cerut asta tu m-ai pus mereu

Încurci vremurile ți-a zis acasă îngerul tău animalul de care-ți izbești faldurile rochiei trupul înflăcărat ori spaimele toate despre asta vei scrie azi penisurile ce aveau să crească peste

Ascunzi mai departe în suflet coapsele lui Horst trupul arzând pe osia fericirii jasminul slobozit înspre... soarele se ridică amețit să țină mugurii și chiar sângele ce te lovește perfid

Pescărușii înmulțesc fărădelegile sub umbra lor probabil că el își scutură după cart hainele îmbâcsite de sunetul absolut al oceanului și cântă scrie poeme pe care le duce singur în vid cu sânge

O mamă târzie are altfel de trepidații în ființa ei oricât s-ar chinui înalță lucrurile până la un anumit punct pruncul ei deasemeni chiar de lumina strânge din ram un fluture viu ea stă

Soarele aruncă razele lui pătate în mulțimea de griuri iar tu treci înafară pragul ca un pui blând al fiarelor pădurii cineva ori numai tăcerea se va lipi de spatele lucios se va excita

Totul e lovit de lumină vezi chiar holograma de pe gura de canal din mijlocul curții șarpele casei în biserica zveltă din Donauwörther Straße se confirmă existența prezentului și dintr-o

Un copac negru singur ia tot erosul din capul meu zvăpăiat și singur vin doar să te acopăr să-ți strecor sub tălpi stânca trufașă iar la piept un șarpe ligav cu viața și moartea îndesate în

În așteptarea liniștii masive construiește păsări expresive și calde pentru copacul vânăt din asfințit... din nou au fost trase și înțepenite în cruci ca-n noduri de cumpănă nevinovate

Soarele își arată rotunzimea sa răzvrătită iar tu urmându-l îl simți ca pe un punct de cumpănă în care să-ți astâmperi conturul negru de-a lungul străzilor oamenii încep să care dragostea

Oricum de la un capăt la celălalt 38 aproape plesnește pe mine important este că-mi pot folosi viața și kilogramele după bunul plac faza cu împărțitul de minți tigăi copii frânghia ori

În sălbăticia ta de femeie cuminte se așează verdele gol îți încălzește sângele și-n grabă alunecă versul de pe scheletul fosforescent despică urlete și eros într-un colț plin de iluzii

Mama stă mereu cu pământul ei îl cuprinde în mâini îl fărâmițează să-i simtă sunetul absolut și sufletul înfige în el sâmburi dulci așteptându-mă să nu-i mai lase pieirii nimic așa s-a pus

Gata tot timpul să nu schimbe nimic chițăie ca niște căței ai pământului rămași pe dâra de lapte se aleargă unii pe alții lipsiți de perspective și viziuni au trăit o singură filosofie a

Vânt turquoise în răsărit o mierlă dichisită sfâșie aura bătrânului copac îi diminuează griul interior și odată cu el prind chiar eu alte gânduri sânge nou vrednice oase zburd prin

Fiecare cu viața lui cu strategia de a-și innopta capul bulb tânăr sau învechit peste răni cândva tropăiam după întunericul angelic răsturnam hrană în gât de demoni azi ignor labirinturi cu

Vom reface ca de obicei zidurile von sta pe două cuburi de gheață în piramida singurătății și mâine acum dăm noaptea în părți intrăm în ea îmbulziți ca niște cârtițe ce descopără pământ

Melcul va scoate doi ochi imenși vine martie iar el va privi excitația străzii îmi va reface înfățișarea imprecisă verdele copilăriei unde capul lui cleios se scurgea printre degetele

Nu-mi era teamă de drumul de țărână cu tălpile desculțe am mers cred până la limita mentalului în copilărie eram îngustă ca un roman thriller vara mă zvârcoleam pe sub butucii de vie să prind

Bărbații de afaceri moderni rar își ascut spermatozoizii rar ajung să le sarute popoul la fiecare afacere își fac rost de picioare lungi crescute la marginea sufletului unor femei

Un bărbat imatur scoate dintr-o femeie psalmi îi pisează apoi i-i intinde să o îmblânzească cel puternic scoate brațe cu care să o lege de grumaz și o trece de întuneric crește iute

Acesta nu e un poem e un sicriu transparent pentru bărbatul pe care l-am decapitat cu furie cât timp m-a zornăit de eros prin toți atomii ochii lui extaziați i-am înțesat cu călcâiele apoi