Poezii

Bărbatul cu zâmbet ca Budda de jade nu pricepe încă nimic fix când ea trebuia să preia de la mine legea și cheia casei a început precaut să coboare din brațele lui și- a

IGIoana Geier

0

0

Totul părea normal tu strigi golul interior mă face să strig înspre tine, Wenhai tu ceri să-mi spui mama când proprii copii urăsc să mă numească astfel hai că mi se rupe firul... nu mai scot

IGIoana Geier

0

3

Ar trebui să merg in spatele tău in prima linie, pe mijloc, cu o tinută de doliu elegantă si toate lacrimile crestine nescoase incă dar, mamă , tu nu mi-ai cerut asta tu m-ai pus mereu

IGIoana Geier

0

1

Ascunzi mai departe în suflet coapsele lui Horst trupul arzând pe osia fericirii jasminul slobozit înspre... soarele se ridică amețit să țină mugurii și chiar sângele ce te lovește perfid

IGIoana Geier

0

0

Pescărușii înmulțesc fărădelegile sub umbra lor probabil că el își scutură după cart hainele îmbâcsite de sunetul absolut al oceanului și cântă scrie poeme pe care le duce singur în vid cu sânge

IGIoana Geier

0

2

O mamă târzie are altfel de trepidații în ființa ei oricât s-ar chinui înalță lucrurile până la un anumit punct pruncul ei deasemeni chiar de lumina strânge din ram un fluture viu ea stă

IGIoana Geier

0

1

Soarele aruncă razele lui pătate în mulțimea de griuri iar tu treci înafară pragul ca un pui blând al fiarelor pădurii cineva ori numai tăcerea se va lipi de spatele lucios se va excita

IGIoana Geier

0

0

Totul e lovit de lumină vezi chiar holograma de pe gura de canal din mijlocul curții șarpele casei în biserica zveltă din Donauwörther Straße se confirmă existența prezentului și dintr-o

IGIoana Geier

0

4

Un copac negru singur ia tot erosul din capul meu zvăpăiat și singur vin doar să te acopăr să-ți strecor sub tălpi stânca trufașă iar la piept un șarpe ligav cu viața și moartea îndesate în

IGIoana Geier

0

2

Soarele își arată rotunzimea sa răzvrătită iar tu urmându-l îl simți ca pe un punct de cumpănă în care să-ți astâmperi conturul negru de-a lungul străzilor oamenii încep să care dragostea

IGIoana Geier

0

0

În sălbăticia ta de femeie cuminte se așează verdele gol îți încălzește sângele și-n grabă alunecă versul de pe scheletul fosforescent despică urlete și eros într-un colț plin de iluzii

IGIoana Geier

0

0

Mama stă mereu cu pământul ei îl cuprinde în mâini îl fărâmițează să-i simtă sunetul absolut și sufletul înfige în el sâmburi dulci așteptându-mă să nu-i mai lase pieirii nimic așa s-a pus

IGIoana Geier

0

0

Vânt turquoise în răsărit o mierlă dichisită sfâșie aura bătrânului copac îi diminuează griul interior și odată cu el prind chiar eu alte gânduri sânge nou vrednice oase zburd prin

IGIoana Geier

0

0

Fiecare cu viața lui cu strategia de a-și innopta capul bulb tânăr sau învechit peste răni cândva tropăiam după întunericul angelic răsturnam hrană în gât de demoni azi ignor labirinturi cu

IGIoana Geier

0

0

Vom reface ca de obicei zidurile von sta pe două cuburi de gheață în piramida singurătății și mâine acum dăm noaptea în părți intrăm în ea îmbulziți ca niște cârtițe ce descopără pământ

IGIoana Geier

0

0

Melcul va scoate doi ochi imenși vine martie iar el va privi excitația străzii îmi va reface înfățișarea imprecisă verdele copilăriei unde capul lui cleios se scurgea printre degetele

IGIoana Geier

0

0

Un bărbat imatur scoate dintr-o femeie psalmi îi pisează apoi i-i intinde să o îmblânzească cel puternic scoate brațe cu care să o lege de grumaz și o trece de întuneric crește iute

IGIoana Geier

0

2

Acesta nu e un poem e un sicriu transparent pentru bărbatul pe care l-am decapitat cu furie cât timp m-a zornăit de eros prin toți atomii ochii lui extaziați i-am înțesat cu călcâiele apoi

IGIoana Geier

0

5

Ziua începe cu zgomot de zgură cu limba din clopotul bisericii peste care se rostogolește norul orb sunt prea lirică să-mi pun spini peste oglinda sinelui și prea neaglomerată căci ție

IGIoana Geier

0

2

Încerc să pun o lună roșcată o nepăsare adâncă sau ceva pietre la răscrucea orizontului să nu mai aud și-n asfințitul acesta cum câini ieșiți din lanțuri se zbat să prade de-ndată ființe

IGIoana Geier

0

0

De parcă n-ar fi avut trai bun de mult sta o cucuvea în mijlocul fețelor mânjite de întrebări captivă își culcase definitiv capul cu ochi imenși pe mit aripile ei atingeau fluiere

IGIoana Geier

0

3

Niște suflete zbârcite și abrutizate te constrâng intens să alegi între a trăi ca o oaie dichisită sau a exila... de aici amețeala înflăcărată din fața guvernului unde mulțimea stă

IGIoana Geier

0

2

cu greu accepți paloarea ca pe o altă strălucire... unele femei învață repede să-și ajusteze suficient gândurile și-atunci e loc destul ca să exerseze ritualul detoxifierii complete fără să

IGIoana Geier

0

4

Între corp și rațiune intri tu mereu cu o pernă plată pe care îți scârții umerii apoi întrebi dacă mi-am găsit echilibru țelul tău e să uit cum puteam fi astăzi o femeie roșiatică sau aproape

IGIoana Geier

0

2