Poezie
Gol interior
1 min lectură·
Mediu
Totul părea normal
tu strigi
golul interior mă face să strig înspre tine, Wenhai
tu ceri să-mi spui mama
când proprii copii
urăsc să mă numească astfel
hai că mi se rupe firul...
nu mai scot ochii pe fereastră
îi arunc cu al treilea ochi spre interior
și vai, mă-ncurcă poeții
fiecare trage ce știe el mai bine din cuvinte
să stea drept lumii
eu nu mai am o iubire
nu mai am o icoană de pus
cât mai sus
părinții tăi poate încă nu dorm
șlefuiesc un Budda din jade
după fusul lor orar
așa fiule
în ce lume încăpem noi amândoi
fără de cea care nu vrea
să-și pună pentru tine rochie de mireasă
nici roșie nici albă
cea care nu mai stă
nici în casă mea
nici în casă cu tine
ci doar în inimi
Budda nu este pentru aici
simt asta
ea se vede
se știe poate deja
intro inima nouă
031.442
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Geier
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Geier. “Gol interior.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-geier/poezie/14170782/gol-interiorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCîn notă dramatică, între existența în iluzie și perceperea într-o lume superior accesată. Universurile din noi pot coexista dacă le hrănim pe amândouă; pentru că altfel ne paște alienarea! Acceptarea că poți apăsa orice clape ale pianinei divine ce ești - poate fi cheia spre un echilibru fragil al cunoașterii de sine!
Accente poetice puse acolo unde trebuie!
Accente poetice puse acolo unde trebuie!
0
IGDoamna Ghindea, Domnule Stanica,
va multumesc pentru impresiile lasate. Sincer, mi-a fost dor de "Agonia".
va multumesc pentru impresiile lasate. Sincer, mi-a fost dor de "Agonia".
0
golul interior și conștiința, greu de vindecat
mai este și lumea propriei existențe- uneori îi întoarcem spatele să ne trăim durerea