Ioana Geier

Galben trist și fără rost în golul mâinilor crispate vânturi se proptesc de muzica mănăstirii Saint-Just unde eu reflectez pe cheltuiala îngerilor eventual, eventual să nu particip în

N-au nimic astăzi de pus la vedere crizantemele cerul lasă un sunet uscat de albastru în care geometria gândurilor să conteze tu încă mă atingi doar prin găuri scrijelite în gin tandră,

Pier în galben secunde nevenite în ceasornic iartă-mă, dar n-am putut căra mai departe de patru toamne tatuajul cu delfini de pe umărul tău stâng am să gust aroma de pelin din mâinile

E o altfel de toamnă, îngere, Am să rămân doar cu o umbră galbenă de ecou într-un tablou abstract pe Flur 38   mi-ar trebui un citat să-mi leg trupul de gând dar albastrul cerului stă

Urme-n papirus- Timpul se rupe galben La orizonturi.

...Si ochiul a dat sa intre dar nu mai era ochiul meu sau nu mai eram eu,cea iubind... de fapt el se lungea peste trupul lui Bernd ca un liliac de noapte pe o grinda... perdeaua de in se

Tandru ca un șacal în simplitatea cerului verde sângerând în propria-mi lacrimă pic și nu mă vede nu, nu-mi programați penetrari în matricea premonițiilor, nu încă, să-l pot face mult

S-a făcut albastru până dincolo de vioară pun pe umerii tăi imponderabili tăcerea palmelor lipsite de prejudecăți și ecoul cu răbdarea în sânge din strâmtoarea gongului prin care alerg să te

Teama nesfârșește cerul și te pot pierde ecou slobozit dintr-un anotimp cu liliac pe margine Calea Lactee... de-a valma gânduri căzând de pe stâncile somnului în vise unde mă

Stau pe tristețea metafizică a unui cântăreț de jazz alungat din craniu. Un profet undeva discerne realul - groapa cu aștri și sarea transparentă a zefirului printre vitralii aritmice în

Ne izbim în oglinda cerului dansând viețile noastre de fluturi însetați pe o culoare mi-aș face rost de tine schimbat în clipele acestea potrivite trădării, dar mai întâi aș bate cu pumnii

Celule dinăuntru și dinafară se revoltă în sunetul pervers al gongului ce-și scapă bronzul pe tremur viperă gravează explozii carnale pe muzica durerii lui Mozart mișcare browniană în zilele

Asimetric și prematur țipă prin arterele lumii fragile gongul din zona de naufragiu cumplit să-ți închipui ca poți dresa lumânarea de ceară să nu scrii la infinit din reflex poeme

Ce-i trebuie acestui înger jazz galben luminos de toamnă, când singura închei armistiții în matricea gândurilor? Un clopot tainic străpunge fața opacă a lumii încordând aritmiile trupurilor