acest pas

Eu cred că ar urma înțelegerea.

Și mai e bine că există și cele două scaune. Fără ele, izvorul n-ar mai țâșni din piatră.

un text prin care curg densificari (in trepte) ale esentei...ca un drum intors...al cunoasterii...

sunt foarte multe variabile care dau sugestii spre descifrare. niciuna, insă, nu duce direct spre răspuns.

când se înmulțesc peste măsură - tind să ne răstoarne constant demonstrațiile, nici permutările între scaune și nici combinațiile de gânduri luate câte unu... câte două, atunci când \"unu\" și \"doi\" refuză să fie numere propriu-zise și-și arogă prestanța unor constituente ale realității ontologice, nu ne mai ajută prea mult, ajungem în final și noi să spunem ca Saussure \"nu totul a rămas neclar, dar nici nu a fost clarificat încă totul\". Cine tânjește după clar, însă, caută semnele de întrebare, le pune la sfârșitul fiecărei pagini, învață să tacă și în final să asculte, nu?
Cu admirație,
Cristian

i-am dat hazardului o sansa, lasand in el un Infinit?

un Infinit si-un Imposibil s-au strans in gandul unui vis
si cu un abur peste ape venise nor din Paradis
sub norul meu un peste-n ploaie credea ca zboara spre izvor
facand din lumea lui poveste, cu tarm de mare-n rodador

si cand parea ca-i doar poveste si Infinitul e infrant
veni din golul intamplarii tridentul-nod pe tarmul sfant

aici e semnul meu sub ceasca si-i plin de viata si de rost
dar intamplarea mea-i ca visul si visul meu isi are-un cost

de faci povestii loc sa fie, de te desprinzi de golul plin
vei aduna un rod din bolta-mi si vei gasi-n frumos senin

un Infinit si-un IMPosibil...

de multe ori, din cautari... ajungi descult la un concert de adieri...

\"dacă ai fi privit bine
cum trecea el
între cele două scaune
și grupul de personaje
ai fi văzut că
mereu se întâmplă să alergăm sau să așteptăm\"