Poezie
fumătorul de pipă (1)
(omul meu)
1 min lectură·
Mediu
plouă-n pipa mea de aur
cu vise de minotaur
o fărâmă de fericire
în balanță cu
jumătate de Infinit
o rană adâncă
fără cusur
topind visele
ploaia se joacă
în seara mea tristă
în ea-și au rădăcini
toate abisele
luntrașul împinge greul
de verticalul încins
punctul nevralgic
picură-n cercuri de apă
roșu de agapă
ploaia se oprise-n fereastră
tu te jucai în oglindă
fumul din pipa mea
luase locul norilor
sub tâmpla albită
norii se ascundeau
într-un ungher
în care
pe linia de fracție
ploua o abstracție
omul meu
și-a luat sub braț
țărmul sălbatec
și-un zmeu
luna
chiar trecea cărarea
s-a atins de Infinit
în adâncuri
peste visul
nesfârșit
pe gândul serii
stau paseri de noapte
fluturi, lilieci și șoapte
Constanța, 7 martie, 2009
075.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “fumătorul de pipă (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/1826525/fumatorul-de-pipa-1Comentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
M-au impresionat mult aceste 2 versuri \"luntrașul împinge greul/ de verticalul încins\", fără să pot spune explicit de ce, intuitiv mi-au creat o stare reflexivă- de câte avem de urnit cu noi și prin noi. Sau și mai important: acest minipoem \"plouă-n pipa mea de aur/cu vise...// o fărâmă de fericire\".
0
imi luasem tarmul sub brat si-am plecat sa caut luna plina. asa s-a nascut poemul omului meu cu tarmul salbatec (sub brat).
revin din ratacirea serii
in pas descult fugind pe valuri
visand deschis nemarginirea
in cercul strans din zeci de maluri
acum
cand poezia vietii
se tine-n mia de cocori
miscand nicicand spre uneori
.................................
revin din ratacirea serii
in pas descult fugind pe valuri
visand deschis nemarginirea
in cercul strans din zeci de maluri
acum
cand poezia vietii
se tine-n mia de cocori
miscand nicicand spre uneori
.................................
0
O poezie minunata ca viata.
Si cu un subtitlu pe masura frumoaselor sentimente investite in ea.
Si cu un subtitlu pe masura frumoaselor sentimente investite in ea.
0
o padure narativa virgina mi-a napadit muntele. dincolo de aparente si consistente, forme fara contur isi gasesc asezarea. sentimentele ma traiesc. de aici, diferentele. oglinzile sunt cele in care aparentele sunt doar iluzii. importante sunt insa urmele, urmarile si facerea...
0
primele doua versuri vor ramane antologice,
plouă-n pipa mea de aur
cu vise de minotaur
este original, un frumos creativ.
plouă-n pipa mea de aur
cu vise de minotaur
este original, un frumos creativ.
0
Carmen, poezia fumeaza din noi. Nu stiu de vor ramane antologice dar chiar asa s-a intamplat. Multumiri si la multe si bune-citiri si trairi... si acest opt martie sa-ti fie de Infinit in picioare, pe-o carare intamplatoare
0

mon homme
a pris sous son bras
la falaise sauvage
et un cerf-volant
la lune
traversant à l\'instant le sentier
a effleuré l\'Infini
au profond
du rêve
sans fin